miercuri, 14 octombrie 2015

Văzduh învolburat



Nu ştiu cum mai putem
trage linii drepte
când adevărul
a ajuns un dangăt ilicit.

Ne spălăm pe mâini
în şoaptă,
din cauza tristeţilor
umbrele noastre se gândesc
dacă nu e momentul
să ne părăsească.

Ridicăm diguri în artere
să oprim  suferinţele,
ne-am tăiat nasturii
de la palton
şi i-am cusut la sobă
să nu se risipească căldura.

Ideile se răzgândesc în constituţii,
zâmbetele nu mai au energie,
ne-am da prin maşina de tocat
melancolia
dar ne este teamă
să nu mărunţim şi tinereţea.

Sinceritatea e o imensă cruce
confecţionată din spoturi,
patria
gândeşte în fragmente
aud cum între bătăile inimii ei
se ascunde turma de voturi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu