marți, 20 octombrie 2015

Un clavecin hrănit cu veacuri



Mai am globule roşii
din mileniul trecut,
însă  primăvara
nu a încetat niciodată
să-şi deschidă filiale
în arterele mele
şi nu m-a întrebat
cine sunt eu
de las ideile să iasă în lume
cu decolteuri adânci.

Dimineţile ocolesc
prin pădurile de brad
doar să-mi aducă
prospeţime în cuvinte,
iar vântul
ce-mi răsfoieşte
biografia în fugă
încă împrumută
din visele mele iluzii
să-şi construiască aeroporturi.

Nici semnătura
nu mi s-a ruinat
poetul este
puţin  înspaimântat
ca nu cumva
când îi dăruiesc
ei,
un buchet de trandafiri
să mă înţep
şi sub petele de sânge
să se vadă
un clavecin interpretând
o fugă de Bach.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu