miercuri, 14 octombrie 2015

Umblând după iarbă




De câte ori
se aşază
în fotoliu
acesta îşi dă
husa jos
şi îşi aminteşte
când era
un copac înflorit.

Este atentă
să nu împingă
fanteziile jos
ca şi cum şi-ar face
o transfuzie
de la un trandafir
şi ar trebui
să-mi treacă
mâna prin păr
să-mi citească
gândurile ascunse,
genunchii
îi rămân liberi
şi privesc
spre mine
ca doi mei albi
lihniţi de foame.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu