luni, 5 octombrie 2015

Remedii târzii



Când mi-e dor de mine
vorbesc cu băiatul
ce mi-a risipit tinereţea,
înfiinţând
filiale de iubire
în oraşe imaginare.

Când nu mai încap
în propoziţii
din cauza atâtor vise,
pe care le tot alung
din pat
să aibă loc o femeie,
sting becurile din casă
şi pun felinare între silabe.


 
Când strig
până  lărgesc
străzile din oraş
cât să poată merge
şi un copac umblător
fără să fie călcat
pe rădăcini
şi nu-mi răspunde nimeni,
simt nevoia
să bag preşul
de la intrare
în casă
să nu găsesc
singurătatea adormită pe el.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu