joi, 22 octombrie 2015

O ruletă uzată



Am vrut ştiu
cât de înalt
este văzduhul
din poemele mele,
câţi centimetrii
mai sunt
până vine iarna
să-i ascund
trupul mentolat
între versuri,
cât trebuie să lărgesc
compartimentul din inimă
cu destinaţia locuinţă
să încapă patria.

Uneori becurile
din mine sunt arse 
şi doresc să aflu
care e distanţa optimă
la care trebuie
să mă aşez
faţă de doi sâni
să văd să citesc,
câţi milimetrii
mai sunt
până la meridianul
de unde se spune
că începe nefericirea,
dar când am privit
ruleta roşie a sângelui
era atât de uzată
că de-abia mai disting
subunităţile de măsurare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu