sâmbătă, 31 octombrie 2015

Nu vreau să mătur dimineţile de pe străzi



M-am apucat să mătur
prin inimă,
se adunase prea multe
tristeţi nealterabile,
singurătăţile
îşi ridicase
corturi
în intravilanul sângelui
de parcă s-ar fi  aflat
pe litoralul
unei mări secate.

Cu ciornele vieţii mele
pe care intenţionam
să le corectez
aş fi putut întocmi
o gazetă de provincie,
dar când am ajuns
în camera
cu  îmbrăţişări
am văzut
cât de frumos
erau împletite,
asemeni razelor soarelui
în cupa unui nufăr,
am renunţat,
dacă aş fi continuat curăţenia
m-aş fi simţit ca un medic
care mototolind
cardiograma pacientului
l-ar omorî.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu