duminică, 25 octombrie 2015

Lumini îngrijorate



Era îngrijorată,
când o invitam
să ia loc
într-o strofă
pentru a-i lumina
sensul,
să nu-i rămână
tinereţea blocată în rime.

Îi era teamă
să intre în pădurile,
mirosind a secole arse
să nu fi rămas
într-un  trunchi de copac
un trib de canibali
şi să-i mănânce
bărbaţii ascunşi în vise.

Avea grijă
să aibă mâinile
mereu parfumate
ca nu cumva
să facă un accident
şi cineva sub pământ
să dorească să i le sărute,
nu avea încredere în hazard,
la fel ca o femeie frumoasă
pe care am cunoscut-o în tren
ce îmi spunea că e însărcinată
de un sfert de oră
şi este speriată
că nu va găsi lapte praf.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu