miercuri, 7 octombrie 2015

Aplauze aţipite




Când recitesc
un poem
mă ridic în picioare
să se vadă că umbra mea
e zdrenţuită
numai în dreptul inimii,
îmi acomodez vocea
în aşa fel
să nu se răzgândească
vreo idee,
când încep să declam
tăcerea cucereşte totul
în jurul meu
de mi se pare
că mă aflu într-o sală
de spectacol
cu toate locurile ocupate
şi spectatorii aţipiţi
pe manuscrisul meu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu