vineri, 25 septembrie 2015

Un cătun cu drumuri căzute în extaz



Singurătatea
de pe umerii ei
o ridic lent
și o așez pe umeraș.

Eșarfa cu care face
semne de adio zilei
o pun între două versuri
să uite mai încet.

Când simt
că soarele
din trupul ei
este singur
îl  însoțesc 
până când razele
eşuează în extaz.

De aş putea
să mă privesc
de pe un astru
cred că aş arăta
ca un cătun
din vârful muntelui
care a fost racordat
la energia electrică.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu