sâmbătă, 19 septembrie 2015

Semn de carte cu inimă




Bibliotecara
din cartierul meu
miroase
a păduri apuse.

Se mișcă pe holuri
de parcă ar vrea
să asculte ecourile
din rafturile vechi de brad.


Părul negru și lung
e un fel de legitimație
de intrat în elegii
când vizitează poetul
uitat de lume
între două coperţi.

Tot umblând
prin lumina îngustă
dintre versuri și fraze
s-a subţiat asemeni
unui semn de carte
că de s-ar strecura
într-un roman
şi aş adormi cu el pe piept
sigur ar luneca
dintre file în pat.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu