joi, 3 septembrie 2015

Inhalații cu melancolii

Ca să fiu apărat
de îndoieli şi singurătate
am angajat o firmă de pază,
înarmată cu câini americani.

Rănile începuse să se vindece,
perdelele nu mai păreau elegii postume,
se uscase și picăturile de sânge
ce-mi pătase umbrele.

Inima nu mai aştepta
pe preşul de la intrare
să treacă vreo femeie cumsecade
să o folosească noaptea în loc de lanternă.

Nici meteoriţii ce picau în spatele casei
nu mă mai îngrijorau,
degetele puteau citi din nou gândurile ascunse
ale unei doamne de îi treceam mâinile prin păr.

Numai că noaptea
becurile din casă
nu se mai aprindeau
de teama lătrăturilor haitei de-afară
și frigiderul meu încă nu învățase
să facă pe întuneric cuburi de gheaţă,
sunt îngrijorat, acestea erau singurele mele
relaţii diplomatice cu polul nord.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu