luni, 14 septembrie 2015

Ghișeul cu vise pierdute



Oboseala din mine
a ocupat parcul
din centrul orașului.

Vântul și-a confecționat
din trunchiurile copacilor
un nai uriaș
să aibă la ce să șuiere.

Păsările învață
limba zăpezii
să-l poată citi
pe Pușkin în original.

Am renunțat
să mai fac furnicilor
haine de iarnă,
nu am un aparat
să le stabilesc sexul.

Toamna aceasta
parcă e o văduvă
ce umblă prin gări
căutându-și iubitul
la ghișeul de obiecte pierdute.

Are în sânge
o concentrație
de singurătate
atât de mare
că îți vine
să îngenunchezi
într-o elegie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu