duminică, 6 septembrie 2015

Elegie pentru deruta eului






De când am văzut
cât de ușor
dimineața
își răstoarnă
prospețimea
într-o metaforă,
cât de repede
veacul se scurge
pe pereții
vechilor catedrale
asemenea unui
zgomot gâfâind,
 îmi beau cafeaua
numai lângă statuieta
ce o înfățișează
pe Venus din Milo
să fiu  sigur
că nu își mișcă brațele
și îmi varsă ceașca
pe caietul 
meu de principii,
prescurtându-le cu zaț.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu