marți, 25 august 2015

Stilou, lipsit de apărare



O caut, întinzând
 brațele în propoziții,
transformate
în corăbii îndrăgostite

Mi-e teamă ca trupul ei, neatent
să nu fie dus de substantive
în largul mării
și să fie declinat.

Dacă zâmbește
s-ar putea să mărească valurile,
atît de mult
că mi-ar putea inunda inima.

Oricând poate începe
un război mondial
și nu voi mai putea citi nimic
printre gloanțe.

Nici nu am moștenit
vreo pușcă,
funcționând cu sânge
gata să tragă
cu metafore
pentru a o apăra.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu