vineri, 14 august 2015

Psalm de diminuat colesterolul

De multe ori mă întîlnesc pe stradă cu mine şi nu mă recunosc. Ori lumina cade greşit ori aerul din jurul meu s-a îngălbenit şi a devenit şovăielnic.
Adevărul că umbrele mele par mai elegante și mai bune de bîrfit, decît trupul meu. Dar, după ce m-a claxonat un şofer de autobuz pe trecerea de pietoni că nu vede bine semaforul pentru că o parte din viaţa a rămas în urmă și l-a acoperit m-am hotărît să mă schimb radical.
În primul rînd, mi-am scos amigdalele să pot vorbi cu mine însumi mai limpede, mai ales că sînt mai mult singur să pot îndosaria asfințiturile în ordine alfabetică.

Pînă acum  am folosit inima pe post de ambalaj pentru iubire. A devenit neîncăpătoare. Are prostul obicei să privească mai mult în oglinzile retrovizoare sau să facă nudism printre versuri.
De azi înainte va face muncă de detectiv pentru a descoperi petele de sînge lăsate de rănile mele  să am ce să lăsa amanet în schimbul cîtorva adjective de voi fi obligat să descriu vreo femeie.
Mi-am cumpărat pantofi cu girofar ca picăturile de ploaie să se dea la o parte din calea mea pentru a nu-mi perfora zilele ascunse în epiderma de pe obraji.
Cămaşa am păstrat-o. Are  nasturii confecționați din copite de căprioară să se poată deschide repede. Îmi plac că se emoţionează repede cînd sînt pipăiți de o mînă de femeie.
Cureaua am purtat-o și în Afaganistan pentru că avea catarama de forma patriei. Acum, am legat de ea cîteva geamanduri. De va fi să mă îndrăgostesc în apa mării să nu mă avînt prea mult în larg  să mi se ude cuvintele.
Printr-o filieră de contrabandă mi-am făcut rost de șosete cu memorie. Mă ajută să-mi țin echilibru printre multele înfrîngeri și nici nu uită drumul spre casa unde simțurile mele devin agresive.
Sper să fiu recunoscut de lacrimile mele de mă voi retrage între silabe să-mi aprind o țigară.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu