miercuri, 12 august 2015

Pericol în fuga după frezii



De cînd a aflat că lumea este o rumoare peste ziduri
inima mea a luat-o pe contrasens,
chiar dacă nu are oglinzi retrovizoare
nici anvelopele schimbate de la ultima iubire.

Nu știa că există 
o diversitate infinită de a fi singură
că tăcerile au uter
și viitorul nu are o ordine de zi.

Aleargă după un loc de parcare,
dar de unde milioane de utilaje de marcaj
pentru întreg universul,
deși șoselele sunt din meteoriți
și la căderea lor s-a intonat imnul național.

Nu vrea să oprească să ia măcar dimineața
ce așteaptă pe marginea drumului,
încercînd cu  batiste albastre
să acopere rănile patriei
provocate de împușcăturile
fluturașilor de salarii.


Dacă va trece de pădurea de mesteceni,
de târgul de piane unde se vând amurguri muzicale,
de croitoria unde se confecționează rochii pentru Marea Neagră
și ițari pentru Munții Carpați
la cîțiva kilometri de Vatican
sigur va avea accident de circulație
și va rămâne încarcerată
ca o idee într-o metaforă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu