duminică, 23 august 2015

Odisee într-o picătură de ploaie



O ploaie tânără,
gânditoare
perfora singurătatea pe străzi.

Părea o  corabie fără contur
în prima ei cursă,
ducând închipuirile în depărtări.

Aerul se  umezise  pe toate părțile
și începuse să-mi crească
fire de iarbă în substantive.

Era atât de multă prospețime
că de s-ar ascuns o femeie
între versurile mele
ar fi fost dificil să-i disting silueta.

Poate i-aș fi descoperit respirația
rămasă în locul 
unui cireș umblător
plecat să se îndrăgostească.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu