marți, 11 august 2015

Manuscrise umede



Spăl propozițiile de umbre și țărână 
ca și cum aș îmbăia un porumbel alb 
să-i ușurez zborul.


Dacă ați ști 
cîtă mizerie rămîne între silabe
cînd cade un guvern,
cît pustiu înaintează în substantive
cînd se folosește fixativ
ca minciunile  să stea în picioare.


Și ca într-un poem 
întrerupt de ploaie
cuvintele mele miros a săpun
zile în șir,
asemenea lenjeriei
unei doamne
pusă la uscat
pe dîra de lumină
lăsată în aer
de un meteorit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu