joi, 30 iulie 2015

Plantînd flori de cîmp în substantive

Mi-ar fi plăcut să fiu pictor. Într-o pensulă poți ține depozitat soarele toată iarna. Cu penelul poți ascunde anotimpurile infidele în memoria cerului.
Detaliile unui nud nu vor avea niciodată slăbiciuni. Lumina ce curge dintr-o pădure de mesteceni nu încărunțește.
Un pictor poate face ca printr-o lacrimă să treacă un pustiu fără să-i strice conturul. Ascunde trecutul în epiderma unei femei cu atîta melancolie de îți vine să îngenunchezi.
Poate urca dimineața într-o caleașcă să o ducă la arhitecții văzduhului pentru a confecționa din ea batiste albastre de fluturat semne de adio.
Dacă priviți un tablou în care este pictată o scrisoare de dragoste să fiți siguri că în propoziții pictorul a scufundat petale de trandafiri.
Cînd m-am trezit cu lumea navigînd prin sîngele meu cu mare abnegație spre apus am renunțat la școala de arte. Trebuia să fiu  atent să nu-mi rănească arterele cu zboruri neprogramate.
Mi-a fost mai ușor să plantez flori de cîmp în substantive și să rotunjesc cartofii cu mîinile, iar după ce am învățat să-mi strîng buzele a sărut fluier copacii să se ferească de picăturile de ploaie pentru a nu le deforma cercurile din interior.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu