luni, 22 iunie 2015

Mîinile mele ca două inimi neterminate

Nici o femeie nu făcut vreo declaraţie de dragoste mîinilor mele. Chiar dacă prefaţa oricărui sărut o scriu cu ajutorul lor. Ca să nu vă spun că folosind prea multe adjective şi amănunte  cînd îi descriu buzele, coala A4 se îngrijorează atît de mult că are tendința de a zbura de pe masă de nu aş ţine-o ca pe o pasăre albă.
Scările pe care primăvara se urcă în copaci să le deschidă ochii spre lume, radarul cu care surprind surîsurile doamnelor pe stradă sînt confecţionate de mîinile mele. Cu ele sparg lemnele şi le arunc în sobă să-mi încălzesc cuvintele pentru a nu se frînge versurile odată cu venirea frigului. Cu ele citesc gîndurile pline de dorinţi cînd le trec lent prin părul lung şi negru.
Cu aceste palme îi car aer proaspăt dintre brazi şi-l împrăştii pe colinele ei albe pentru a le pregăti de expediție. În căușul lor adun secretele din sutiene şi le dizolv în vinul pe care beau noaptea tîrziu. Cînd este înnorat devin timid nu-mi mai găsesc cuvintele care excită  și atunci folosesc trusa de gesturi a brațelor pentru a spune adio.
Văd cu degetele în încăperile întunecate și întotdeauna găsesc locul unde emoţiile femeilor sînt atît de agresive că mă determină să uit de mine. Mîinile ştiu să ridice şi să mute barajele din arterele doamnelor ca iubirea să curgă învolburată spre cer. Nasturii ce aşteaptă febrili să fie desfăcuţi, perdelele pe care trag să nu mai privească vara pe fereastră, bateriile pe care le conectez la covor să fie cald le execut cu mîinile.
Portierele dezamăgirilor, uşa la dulapul unde am pus amintirile pe umeraşi, cufărul de lemn unde îmi depozitez prezentul, toate le închid cu mîinile. Ca şi cînd şi-ar prejudicia speranţele pînă acum nici o doamnă nu a făcut vreo declaraţie de iubire mîinilor mele. Nu mă întreb de ce, așa cum nu cer lămuriri despre ce fac oamenii cu cojile de portocale. Dar dacă bat din palme oraşul se trezeşte la viaţă, fremătînd ca o hîrtie creponată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu