duminică, 21 iunie 2015

Iubirea ca un teasc pentru maci

Această doamnă lasă în cardiograma mea niște linii distincte ca și cînd aș da pe gît o sticlă de vin din trandafiri. Cine știe să o citească observă ușor cum arcele de cerc au aceleași rotunjimi ca a denivelărilor  albe de pe trup.
Pontoanele din artere pe unde trec dintr-o parte în alta privighetorile cu diminețile proaspete pe aripi  nu se văd prea clar pentru că și-au pierdut memoria. Are atîta aromă în molecule că de aș putea-o transforma în litere propozițiile mele ar deveni comestibile.
Dacă i-aș aduna frumusețea bob cu bob de pe sîni, șolduri și coapse cred că aș încropi un panou solar producător de electricitate ca să aprind un becurile pe casa scării. Uneori mă gîndesc dacă nu cumva frumusețea ei este vătămătoare. Cînd urcă în lift acesta încurcă etajele din cauza surîsurilor ei catifelate.
Ieftenește aerul pe străzile  orașului și singurătatea nu mai respectă orarul prin care poate cotropi arbuștii ornamentali și începutul de veac ce intră lent în în grăuntele de nisip. Cînd traversează grădina să își regăsească pașii de odinioară frunzele pe care s-a semnat în primăvară îi cer să fie tratate în spitale și așa suprapopulate.
Saluturile ei de adio asemeni unor ecouri viciate dau un nume pustiului, iar ieburile fac cearcăne. De o privești din spate urcînd treptele te invită să-i examinezi imaginația în timp ce sîngele îți stagnează în brațe de parcă te-ai arunca în gol.
Mă gîndesc să folosesc o mașină de făcut tuneluri pentru a străpunge obstacolele pînă la ea. Poate așa i-aș inspira mîinile să înflorească pe umerii mei. Poate așa aș convinge-o să se ascundă într-o cameră goală și întunecoasă unde eu să-i caut și să-i salvez gura de îndoieli.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu