duminică, 10 mai 2015

Trupul meu ca un fost prieten uitat

Sînt la vîrsta meteoriţilor care încep să cadă producînd cearcăne ierburilor. Excedentul meu de vise este atît de mare că aş putea întemeia o suburbie unde chipurile oamenilor ar fi senine,  iar privighetorile ar dormi în cîntecul lor. Sînt obişnuit să locuiesc cu frigul alături de lăutarii ce-mi mutilează nostalgiile. Lacrimile mele au devenit agresive din cauza sărăciei. Numele îmi stă strîns pe trup ca o husă  să nu-mi fie jefuit și sufletul de dregătorii politicii ascunși în castele.

În carnea mea poţi ascunde tot cerul fără să se simtă lipsa lui sau stelele să perceapă vreo durere că le-am schimbat poziţia. Dintr-un surîs am capacitatea să reconstitui o doamnă fugită în lume pentru că nu a mai avut bani să-și cumpere aerosoli. Nu mai caut în peșterile preistorice primele semne ale fericirii desenate în piatră. Mitingurile împotriva singurătăţii au devenit specialitatea mea. În fiecare seară dau petreceri împreună cu trandafirii să mă obișnuiesc cu veștejirea și cu  tragica lor mărturie.

Meditez fără scandalizez clasa gurmanzilor cum să fac un import de canibali pentru trădătorii de țară. E dificil să-i descrii pe acești indivizi fără să le cunoști personal convertirea poruncită. Mint de dimineața pînă seara de se depopulează aerul de zbor.. Singura soluție este să le cunoști boala interioară ce le emoționează discursul. Trecerea vremii mi-a creat alura unei izvor ce dărîmă podul pe sub care trece. Sînt destul de politicos și nu mai pot aştepta pe trepte. Am o durere chimică în tălpi pentru că toata viaţa mea am coborît. Nu mai pot lăsa păsările să se urce pe policlinici şi spitale să nu contamineze apoi copacii și ploile cu strigătele suferinței. Acum umbra mea nu se mai udă, decît cu vin. Gesturile nu au memorie, mîinile nu îmi mai înfloresc așa de repede. Am renunțat la îndoială ca la o haină cu nasturii rupți. Marile mele izbînzi au fost eșecurile și uitările nedureroase În schimb  am inițierea omologată ca  o femeie să mă  primească între ornamentele ei  ca pe un patriarh.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu