joi, 23 aprilie 2015

Recipiente naţionale

Este vremea poporului divizat şi a unor suferinţe luate pe datorie. Cuvintele au intrat în panică şi rănesc. Unde priveşti este mocirlă. În sufletele noastre au loc alunecări masive de teren. Scenarii deteriorate ale unor lideri politici cocoşaţi mă determină să ţin zilnic un ritual al deznădejdii. S-a reuşit să se învrăjbească cartiere întregi, provincii, din cauza unor regimuri politice bîlbîite. Patria a fost repopulată cu dinozauri şi ţinem legătura cu ea prin intermediul internetului.

Dregători de frunte ne spun cum lanurile de grîu cresc cu ajutorul ordonanţelor. Se laudă că au cărat cu raniţa aerul proaspăt din pădure în marile oraşe. Sîntem informaţi că în unele suburbii a fost eradicat părul de pe picioarele femeilor. La coducerea instituţiilor dobermanii au fost înlocuiţi cu hienele. Bilete de odihnă se găsesc numai în locurile unde deznădejdea este inepuizabilă Sîntem asemenea unor recipiente naţionale în care nefericirea este ţinută la decantat.


Omul gîndeşte, se exprimă, iubeşte, scuipă, înjură, speră, se îmbolnăveşte în funcţie de locul unde se află. Dacă te afli la Berlin, nu vei gîndi ca la Calafat. Insigna germană nu îţi  permite să găseşti un loc prielnic unde să spargi seminţe. Blazonul britanic îţi pune la dispoziţie toată tehnica, încît victoriile tale personale să nu primejduiască raţiunea imperiului. Nu o să găseşti frînturi din mascarada marxistă sau din depravarea pîrîciunii. Locuitorii au un permis de intrare în catedrala îngăduinţei pentru a nu fi învrăjbiţi niciodată.


La noi se înmulţesc gesturile obscene, energiile primitive, laboratoarele unde se procesează embrionii prostiei. Politicienii gîndesc înfricoşător. Au viziuni numai despre adîncimea propriilor buzunare. Au caiete cu însemnări unde nu găseşti nici un rînd despre emoţia colectivă a binelui sau de vreo strategie inteligentă de a lua bunăstărea prizonieră. Spionii îndoielii iau micul dejun cu familiile noastre. Simţurile noastre nu mai pot cosulta viitorul. Am obosit privind clovnii de pe scenă. Tăcerea este singura noastră metodă prin care ne apărăm idealurile. Mai putem visa doar dacă ne întoarcem în noi, urmînd calea plină arsuri a lacrimilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu