duminică, 15 martie 2015

Un măgar politic

Parlamentul a votat legea prin care cetăţenii României au voie, după moarte, să se reîncarneze. După dezbateri furtunoase hotărîrea a fost luată cu o largă majoritate, argumentîndu-se că dacă în viaţa nu au putut să-i facă fericiţi măcar cînd le vor crește iarbă pe piept să nu mai aibă insuccese.
După o dezbatere  cu mine însumi am concluzionat că cel mai înţelept ar fi fi să mă reîncarnez într-un măgar politic. Am constatat că numai ei trăiesc fără rușine toate sensurile unei vieți luxoase. Aici pe pămînt statul se poartă cu noi ca şi cînd am fi o boală incurabilă. Nici nu o lasă să se extindă, nici nu o tratează. Din cînd în cînd promulgă norme metodologice pentru traversatul spaimelor.
Mi-am întocmit și dosarul pentru reîncarnare din oboseli și toamne neomologate în care menționez cu lipsă de modestie că nu mai accept ca pe lumea cealaltă să mi se dea număr la casă sau să am ROL la primărie. Vreau să fiu tratat la fel ca măgarii politici din parlament și guvern. Actele necesare pentru noua mea stare le-am depus în termenul stabilit la registratură.
Am subliniat în cerere că nu vreau să am pajiştea mea proprie unde să pasc. Nu vreau să am un grajd cu ferestre de termopan sau parchet de stejar. Ca să nu-mi construiesc vreo mitologie de măgar bogat, cum procedează unii din ziua de azi, nu voi căuta să-mi etalez virtuțile dezechilibrate sau aptitudinile ce duc la degenerarea adevărului.
În noua mea viaţă nu am de gînd să transport toate nopţile lumii în spinare pentru a aduce răsăritul mai repede sau să mă transform în tramvai şi să car toate babele la piaţă contra unui fîn mai bun şi mai ecologic. Nu voi mai da praful de pe cărţile lui Martin Heidegger, Kant să descopăr ce este cu libertatea unui măgăr.
Nu o să-i mai pizmuiasc pe cei ce se duc la plajă pe Coasta de Azur, nu o să-i mai condamn pe cei ce se duc să-şi scoată fierea la şedinţele de partid şi nu la chirurg. Voi tolera egoismul oamenilor ca pe o ospitalitate aristocratică. O să renunţ la televizor, la sindicate, la medicamente, la pantofii mei cu girofar, la cuvintele dezosate de minciuni.
Nu o să  mai mă exprim în metafore pentru a încerca să împrietenesc cuvintele între ele. Nu o să mai flutur pe străzi pancarte cu drepturile omului. Emoţiile ce intrau în compoziţia imaginaţiei nu o să-mi mai fie de nici un folos pentru zădărnicirea îndoielilor.
Vreau să fiu un măgar de frunte după reîncarnare, cu reputaţie, cu spate puternic să pot căra constelațiile dintr-o parte în alta a cerului.  Din viaţa aceasta nu vreau să păstrez, decît CNP-ul să mi se vadă neajunsurile și originile ce mi-au împrumutat chipul. Poate de aici ar mai trebui să iau și un prezervativ pe măsură.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu