vineri, 6 martie 2015

Sărutul lui Iuda acceptat de fiecare român ca pe un decor al suferinței

Viața a devenit imposibilă în cartierul meu. Nimeni nu mai visează. Concetățenii mei  în loc să facă sport dimineaţa execută exerciții enigmatice împotriva depresiilor. Păsările fac reportaje despre starea de somnolenţă a cîmpiei. Lacurile şi-au pus ochelari de gheaţă să nu mai vadă bolnavii extravaganţii din dregătoriile ţării. Dumnezeu nu vorbește cu nimeni să nu se compromită. Arhiva cu amintiri a fost inundată. Umbrele nu mai au nici un discernămînt se caţără pe noi cu o extremă aroganţă.

O doamnă al cărei soț este plecat să apere țara, luptînd în Afaganistan, a început să se hrănească cu petale de trandafiri pentru a-şi elimina defectele din trup.  O  specialistă în autostrăzi pune indicatoate de circulație ca tristețea ce intră în orașe să meargă pe prima bandă. Eu îmi văd de treabă.  Spăl vasele în șoaptă să nu deranjez plafonul de nori. Beau numai bere fără alcool ca înjurăturile mele să nu se clatine. Vîntul l-am băgat obligatoriu în cantonament să nu producă dificultăți de respirație și să nu mai putem vizita muzeul buzunarelor goale.

Sînt îngrijorat că  nimeni nu mai dă cu pietre. Trupurile ne sînt pedepsite cu apusuri chiar dacă există probe insuficiente. Nimeni nu iese cu buldozerul pe bulevard să înlăture mormanele de nefericire. Nimeni nu vine cu aparatul de sudură în piața publică să sudeze strigătele oamenilor. Parcă ne place să fim schinjuiți și să acumulăm din ce în ce mai multe erori. Curajul a devenit o convenție între fantomele trecutului și unii ce ne supraveghează și luciditatea.

Din cauza încălzirii globale declarată de guvern nu mai pot dormi, decît în birt. Pantofii îi țin în frigider să nu se dilate și să mi se schimbe mersul politic. La propunerea mea ca toți miniștrii să lucreze în pielea goală pentru a nu mai avea unde să ascundă șpăgile mi s-a răspuns că vreau să produc mutații în politețe și să ne întoarcem la fanteziile primitive. La noi în țară și hainele pe care le purtăm au intenția de a intra în mafie. Toată lumea s-a operat de scandări și de instinctul de a strînge pumnii. Nu ne mai gîndim la moarte doar cînd mîncăm. Sînt îngrijorat că beneficiem de un haos atît întins. Nu avem nici cea mai mică intenție de a refuza prezentul.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu