miercuri, 24 decembrie 2014

De sărbători toate semafoarele lumii rămîn deschise pe verde


Am avut toate meseriile din lume mai puţin cea de actor  să descopăr care dintre aceste îndeletniciri  te ajută să te ratezi mai repede și să rămîi în continuare ateu. M-am gîndit că voi găsi o profesie care să-mi dea curaj pentru a suporta mai lent universul și mirosul neplăcut al clasei politice. Anotimpurile colectează mai multe sau mai puține tăceri în funcție de ocupaţie. Singurătatea își mută capitala dintr-un trandafir în ruina unei primăveri, avînd în vedere calificarea pe care o ai. Spre exemplu, o atletă ce participă în fiecare seară la o olimpiadă de dragoste nu ştiu dacă înțelege că cele mai savante fantezii ale ei o vor idealiza atît de mult că că va deveni vecină cu steaua polară.

Fenomene inexplicabile se întîmplă și în preajma sărbătorilor de iarnă. Conform unor sondaje de opinie scade dramatic numărul nevestelor care merg entuziaste să rezolve ecuaţia fericirii. Libertatea se parfumează și devine inundabilă. Egoismul este respectat numai după ce se termină postul, iar binele îşi deschide un ghişeu pentru primirea cererilor în centrul oraşului. Fustele devin atît de ușoare că nu este nevoie să fii halterofil să le ridici. Pot fi iubiți și oamenii obișnuiți așa cum se spune că ar trebui iubit bunul Dumnezeu, deși văd că întîrzie să pună pe șoselele țării mașinile cu şenile ale dreptății.

Autobiografiile le putem scrie cu stiloul care în loc de cerneală are  vise. Iluziile devin simetrice, elastice. Într-un asfințit friguros bucuriile au tentative de întoarcere. Dacă ar avea loc un incediu în inimile noastre am salva mai întîi zîmbetele iubitelor și apoi pe cei ce nu cred că dragostea poate fi împărțită pe gratis. Dacă mă rogi să scriu o vedere literele folosite vor fi în stare de rugăciune, iar frazele vor purta gîndurile celor care nu mai sînt. Toți fulgii de zăpadă vor fi ștampilați, numerotați și adăugați vîrstei. 

Ca să nu se producă o blocadă electromagnetică în oameni de sărbători trebuie să ne transformăm dorințele în parapante să poată pluti peste lumea nouă ce ne aşteaptă cu o bucurie subtilă. Trenurile sînt pline cu poeţi plecaţi să se aprovizioneze cu inocență şi vin. Vulturii nu mai iau pe nimeni la bord, decît pe cei care cred că optimismul nu este un obicei sălbatic şi nici pe cei care au nevoie să fie sponsorizați ca să spună adevărul. Păsările nu mai beau apă, decît fiartă şi răcită ca microbii să nu le deturneze zborul. Cîinii vor să fie fotografiaţi lîngă bradul împodobit să demonstreze că s-au vindecat de prostată. Pentru că inimile nu mai fac faţă atîtor urări şi iubirea are gust proaspăt. Celulele bărbaţilor se cristalizează mult mai repede, cerînd o repartiţie mai mare de sînge şi surîsuri. 


Ţăranii în loc să dea fînul vitelor se culcă în el să-şi piardă verighetele. Cuvintele se înghesuie în lumuzinele de lux ale politicienilor fiindu-le mult mai uşor să mintă. Regina de pe tabla de şah îşi dă sutienul jos aşteptînd să fie dată mat. Se produc pagube imense cu ocazia schimbului de daruri: Oraşul colaborează cu beţivii şi ţine blocurile nemişcate, iar femeile relansate de saloanele de înfrumuseţare devin excitanţi ai viitorului. Trebuie avută o atenție sporită la aruncătorii de potcoave. Ca să arate celorlalţi cît sînt de fericiţi oamenii cu potcoavele găsite prin praf şi orgolii zvîrlă unii în alţii, crezînd că vor face loc norocului să intre în salonul de sărbători. Aveţi grijă, vreun îndrăgostit să nu arunce potcoavele cu cai cu tot.


Spaţiul dintre ani este aşa de îngust.  Ca să trec în noul an trebuie să mă  supţiez atît de mult că nu mai este nici o problemă după aceea să intru între coapsele unei femei fără să-i mai deranjez cămaşa de noapte.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu