joi, 23 octombrie 2014

Patria mea a conceput nişte indivizi ce îi vor modifica libertatea şi o vor lăsa fără iubire

Veacul s-a rătăcit pe drumuri pline de nevroze. În zadar stau cu pumnii strînşi în jurul inimii, sărăcia continuă să usuce maidanele din spatele blocurilor. Oamenii par nişte haine uzate în şifonerul timpului, aşteptînd să se transforme în alegători. Privim  în gura politicienilor şi nu vădem nici un pic de lumină. Cu neruşinare trag la xerox sloganuri şi reclame folosind o cerneală manipulatoare. Fac eforturi diperate să retuşeze minciunile cu primăveri din alte vremuri. Resemnarea este universul insatifacţiei mele. Nici contemporanii mei nu înţeleg nimic din discursurile lor găunoase  ce sînt mai degrabă fiţuici scrise cu stiloul frigului.

Nici cu macaraua nu poţi să le ridici frazele pline de o luxoase mistificari şi minciuni poleite.  Trec foarte repede pe lîngă ei să nu-mi fure mărunţişul de pîine din buzunare. Mă feresc şi de umbra lor pentru că îmi provoacă insuccese. Politicienii de la noi şi de ar fura cărţi tot ar avea figuri de borfaşi.  Sînt nişte impostori ruginiţi ieşiţi la braconaj în pieţele publice Au braţele tatuate de abuzuri şi ierni somnoroase. Deformează viitorul cu plăcerea cu care porcii mănîncă ştir.Politicienii români sînt permanenet angrenaţi într-un campionat olimpic de furăciuni. Nu mai au nici o jenă îşi usucă rufele cu miros de grajduri pe o sîrmă întinsă între două compromisuri. Vîntul s-a urcat sărmanul pe acoperişuri de teama lor pentru că și așa are răni destule de la haitele de lupi.


Au supt tot, ţara este o femeie cu ţîţele fleşcăite. Îşi ţin veninul la bănci sub forma unor lingouri. Din vieţile noastre au făcut filme documentare ce pot fi vizionate numai de studenţii de la medicină. Sînt atît de bogaţi că şi-au achiziţionat telecomenzi  pentru anotimpuri şi pentru a provoca inundaţii în sufletele noastre. Am ajuns să fim nişte mecanici necalificaţi care încercăm să ne reparam bucuriile în patria noastră. Pentru mulţi dintre noi fericirea este o poreclă şi ne este ruşine să zîmbim. Nu mai există nici o insulă prin apropiere să ne putem salva. Oare merită să.l deranjez pe Dumnezeu  să îi cer să îi transforme în şobolani?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu