sâmbătă, 4 octombrie 2014

Lumea este incompletă în absenţa şedinţelor

Fiind cel mai mare consumator de țigări din oraș conform unui sondaj GALLUP am fost invitat la ședința consiliului judeațean. Mi se făcea această onoare, avîndu-se în vedere că pe vremuri de ospiciu ca acum eram capabil să declar legea marțială în inimile participanților. Apoi, sînt un adept al teoriei ”Nu sînt obligat să ajung geniu” și a faptului că lumea este incompletă în abseța ședințelor. Cu toată modestia eram singurul cartofor din sud-estul Europei  care jucam cărți numai pe cozi de comete și discuri muzicale cu repertoriile păsărilor fără viciidin pădure. 


Pe ordinea de zi era un singur punct,  ”Dublarea producției de tutun și fum în toate localitățile județului”. Proiectul de hotărîre avea o motivație pe cinci pagini de parcă te invita să participi la disecția morții și să spui care sînt organele vii din interiorul ei. Cei din sala de ședință parcă erau puși în situația ori de a salva de la înec o tînără care produce cu sfîrcurile valuri ori o barcă plină cu pensionare care din cauza greutății anilor se scufunda puțin cîte puțin. Se afirma cu tărie că dublarea producției de tutun va duce la înjumătățirea suferinței oamenilor. Singurătatea le va fi amorțită, durerile lor vor rămîne niște remedii  împotriva exploziilor solare. Nu FMI-ul va scoate țara la lumină și nici algoritmii economici ai lui Roubini, ci țigările. Cu cît mai mult fum de țigară în România cu atît vom fi mai respectați în Europa. 

Fumul de tutun este cea mai inteligentă umbră. Cu fumul  construim trecutul nostru anonim, fumul este principalul ingredient al asfințiturilor noastre. Cînd ne despărțim de noi înșine fumul de țigare măsoară cîte procente din noi sîntem văzduh și cîte procente din noi mai sîntem  viață. Ma opun, spune reprezentantul filialei locale a  partidului Vincent Van Gogh. Formațiunea noastră politică va introduce o moțiune de cenzură împotriva tutunului.  Noi considerăm că triplarea producției de floarea-soarelui va crește secreția de fericire a poporului. Dacă îl rogi pe un român să aleagă între a privi un Rembrandt sau a sparge semințe de floarea-soarelui ca o fatalitate alege într-un procent covîrșitor dezghiocarea de semințe, gîndindu-se că în vreuna din ele va găsi geografia sărutului francez sau pe regele excitației. Spargerea semințelor crește patriotismul, nu mai poți fi pisălog, libertatea prinde noi energii. S-a demonstrat științific că cei ce își antrenează maxilarul cu semințe nu mai merg la mitinguri,  nu se balonează, săruturile lor produc mici zgomote, cu timpul devin apolitici. 

Veto, se aude un țipăt din sală, singura cultură care merită să-i acordăm atenție este sfecla de zahăr,  zice un domn coborît din caleașca democrației cu batista umedă. Sfecla este lacrima uriașă a pămîntului și poate fi folosită ca îndulcitor pentru cuvintele noastre de dragoste. În sala de ședințe era o emulație compromisă. Toți încercau să facă un portret cît mai sugestiv vîntului, folosind lanurile de grîu, de porumb, de secară, rapiță și maci. Deși, vorbitorii erau într-un tren cu vagon restaurant căutau cu ardoare să dea jos din tren ceilalți călători, amăgind-i cu  dublarea recoltelor  agricole. Toți căutau să verse călimara cu cerneală pe hîrtia albă unde sărăcia fusese reactulizată ca principală componentă a drepturilor omului.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu