sâmbătă, 27 septembrie 2014

Nu am fost atît de premiat şi nici nu am avut fanfară la părinţi să refuz candidatura la preşedinţie



Sînt un bărbat cu creneluri. Nu mănînc la aceeaşi masă cu tristeţea şi îmi antrenez emoţiile cu femei de un metru şi şaptezeci de centimetrii înălţime. La cererea mai multor locuitori din judeţul Prahova şi a judeţelor limitrofe m-am înscris în cursa prezidenţială. Şi eu am fost surprins pînă la lacrimi că am acceptat candidatura. Am fost de acord cu o asemenea croazieră geografică printre alegători şi sincer să fiu nu puteam să aştept pînă îmbătrînesc să-mi fie ruşine de modul cum arăt în postere. 

Acum era momentul să răspund chemării oamenilor. Acum era timpul prielnic să candidez cînd prin artere mi se aud tractoarele cu remorci cărîndu-mi visele şi idealurile între frontierele patriei Acum era momentul să arăt vecinilor cine sînt cînd pastilele pe care le iau pentru creşterea imaginaţiei nu au efecte secundare cum ar fi braconajul religios sau plictiseala grandomană. De altfel vă asigur că nu am mîncat niciodată dulceaţă preparată din fructe furate. Recunosc că am mai candidat o singură dată pentru funcţia de preşedinte al comisiei de extragere la loto însă am fost descalificat pentru că am dat drumul dimineţilor pe străzi fără fuste pe ele, concluzionîndu-se de cei de la putere că sînt un adept al transparenţei ceea ce nu era cazul în cadrul programului de stimulare a norocului pe teritoriul ţării noastre. 

Ca să ajungi preşedintele unui stat trebuie să ai o serie de calităţi din naştere; să nu te deshidratezi în timpul mitingurilor electorale, să ştii obiceiul străvechi de a-ţi îmbrăca vorbele în costume populare pentru a nu arăta ca un sceptic prin pieţele publice. Este absolut necesar să ştii să dai speranţelor o întrebuinţare industrială, să înveţi păsările să bea din pahare de plastic că lumea s-a globalizat, să foloseşti eficient curenţii de aer pentru împrospătarea periodică a minciunilor. Primul lucru pe care trebuie să-l spui alegătorilor este acela că vei face o nouă emisiune de monedă. De aici înainte banii folosiţi de oameni vor fi cu frica lui Dumnezeu, adică BANI fricoşi. În acest fel gologanii nu se vor mai lăsa furaţi, intimidaţi, risipiţi. Nu se vor mai lăsa seduşi să finanţeze carierele politice îmbrăcate în haine de doliu. În majoritatea cazurilor se promovează cei cu voci răguşite de cît ger şi nesiguranţă sînt în stare să pună în cuvinte. 

Dacă tot am fost de acord să devin preşedintele ţării mi-am luat consilier pe probleme de război un popă. Am mers pe principiile bisericii noastre. M-am gîndit că dacă un popă trage în adversari cu pistolul găurile pe care eventual le-ar face ar fi găuri sfinte. Sînt bun de preşedinte. Ştiu să mă semnez, folosesc parfumuri aprobate de guvern, nu am păduchi şi nici rîie. Pe cămăşi şi tricouri am imprimată stema ţării, Nu am de gînd să mă căsătoresc şi să cer statului lapte praf gratuit pentru creşterea copiilor. Nu am  legături cu străini spioni sau atunci cînd deţin secrete le păstrez într-o valiză cu cifru alături de placa dentară a bunicului. Nu citesc poezii, decît noaptea să nu se spună că umblu cu capul în nori. Singurul lucru de care îmi este frică este să nu sară de pe şine tramvaiul pe care am scris pretextul meu de supravieţuire. Nu am fost atît de premiat şi nici nu am avut fanfară la părinţii mei ca să refuz o asemenea candidatură.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu