joi, 11 septembrie 2014

Nefericirea patriei mă face să sufăr atît de mult de parcă mi s-ar datora mie faptul că nu ştiu să aleg un preşedinte înţelept

Candidaţii anunţaţi pentru a preşedinţia ţarii nu pot fi caracterizaţi decît prin concepte negative fără nici o sursă de căldură. Toţi par nişte comercianţi ce vînd la taraba urîtului cuvinte împotmolite în minciuni, un aer stătut în care aripile nu pot creşte, cuburi de gheaţă bune pentru a săpa tranşee în ceaţa din jurul lor. Şi pentru că deznădejdea nu este mereu măsurabilă zilele trecute am participat la o întîlnire cu o femeie ce îşi doreşte cu putere să poarte fuste confecţionate din tricolor. De ştiam prin ce trec aş fi ales sala de tortură din apartamentele iernii.

Cînd am văzut-o patriotismul mi s-a întrerupt brusc şi toate visele mi s-au acoperit de praf. În clipa în care a scos primul cuvînt mi-a sărit limba de la ceas printre picioarele celor din faţa mea, politeţea a început să scîrţîie ca o duşumea răscoaptă. Instantaneu dragostea a intrat în depresie şi fantezia mi s-a sălbăticit. Pe uliţele strîmte ale inimii au început să crească buruieni. M-am gîndit să-i fac un test ADN perversităţii extreme să văd dacă nu cumva sînt surori.  După cum încerca să facă din propoziţii, cu ajutorul buzelor, nişte instrumente baroce de cărat speranţe şi certitudini se vedea de la o poştă  că vrea să ne împingă pe versanţii amăgirilor ornaţi cu banchize.

Era clar că aceasta doamnă ţine istoria pe preşul de la intrare în casă. Dacă o mai ascult mult o să mi se cocoşeze curajul şi la noapte o să visez struţi de fum şi bivoliţe ce se hrănesc cu tornade. Între timp venise şi vîntul descheiat la şliţ pentru că el de mult timp voia să aibă o relaţie cu Casa Poporului. Pentru că avea mîinile neruşinate ce le băga pe sub fustele simpatizantelor l-am trimis să graţieze frunzele din grădină. M-am îndepărtat . Simţeam că dacă mai stau în preajma ei amurgurile o să-mi cucerească arterele, Nu voi mai şti să descifrez frazele mării, iar braţele mele nu vor mai fi rezervoare de iubire. Impostura începuse să miroasă, drumurile bunului simţ se întorceau cu spatele, negrul de sub unghii se pregătea de tihnă. Ţipetele doamnei către mulţime îi provocau riduri patriei şi o foame imensă de tristeţe. M-am rugat în barbă să plouă şi să se facă curat pe pămînt, dar astrologii nu mai erau atenţi la înfrîngerile contemporanilor mei. Se străduiesc din răsputeri să dizolve cu gura sfîrcurile singurătăţii. Ca să mă apăr de asemenea tenebre productive mi-am construit rapid un scut din trandafiri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu