sâmbătă, 27 septembrie 2014

Îmi plac îmbrăţişările şi săruturile de contrabandă simt că iubesc ca un nazist şi iert ca un papă

Îmbrățișarile dezordonate și scurte  parcă ar fi de contrabandă. Au atît curent electric în ele că îmi determina braţele să producă lumină. M-am uluit de cît de puțin mă cunosc, cît de de puțin mi-am explorat fanteziile şi idealurile de zici că nu sînt propietarul trupului meu. Aparent disciplinate mîinile ei alunecau pe corpul meu atît de speculativ că îmi produceau în artere ambuscade luminoase. Nu puteam să mai aștept mult în această strînsoare dulce, simțurile începuse represaliile și puțin cîte puțin mă transformam într-un detectiv tandru și ingenios  ca să pot  descoperi intrările contemplative din trupul ei.


Se produceau în mine schimbări categorice ca orînduirile într-un stat neguvernabil.. Dintr-un tip cu mișcări elegiace și stări imponderabile deveneam un colonizator autoritar al corpului ei. Mai aveam numai   cîteva mișcări zămislitoare și îi cuceream și capitala ascunsă pe partea cea mai însorită a colinelor albe. Nu ţineam prea mult buzele pe pielea ei să nu o dizolv. Dacă ar fi să mă destăinui cuiva, poate unei oglinzi, îmbrățișările acestea de contrabandă au dulceața primelor versuri scrise de un înger pe partea cealaltă a vieții, neștiută de nimeni. Nu știu ce sponsori cosmici au aceaste femei, dar reprezentau  un pericol plăcut, Simţeam cum mă obligă să intru într-un borcan de dulceaţă să îmbătrînesc acolo.

A urmat un ultim sărut, dar după cît era de agresiv părea un sărut de contrabandă. Era cea mai bună definiție  a nerăbdării dimineții de  a se întîlni  cu o ființă neinventată. Am întrebat-o dacă  și-a trimis gura la reciclare în Franța sau pe vreo insulă  unde dragostea a fost prinsă în flagrant delict. Oricum cîte femei mi-au traversat inima,  pentru vizitatori imaginari, pare ca o ogradă bătătorită, de zici că este un refugiu de văduve.  Nici una nu a dorit să-și facă mutație în inima mea. Le-am oferit un confort guvernamental, le-am donat o parte din acțiunile mele pe care le jucam la bursa eșecurilor, plus cîteva hectare de singurătate.  Se dusese vestea în oraş că iubesc ca un nazist şi iert ca un papă. Mai speriate erau doamnele care auzise pe la colțurile politice că noaptea car droguri cu inima din Columbia să-mi pot hrăni poeziile. Îmbrățișările și săruturile de contrabandă sînt modalitățile mele democratice de a face senin şi de a trage răsăritul de sub rădăcinile ierburilor. Mă simt în al noulea cer consumînd produse de contrabandă. Am sentimentul  că sînt jumătate în paradis și jumătate în infern.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu