joi, 2 ianuarie 2014

În vremuri de ticăloşie vîrsta oamenilor nu se mai măsoară în ani, ci în numărul de prezenţe la vot


Nu mai plecasem demult din mine nici măcar duminica. Într-un una din zile pentru că  nici un nor nu teroriza cerul mi-am  să scos inima la plimbare. Mă săturasem să trăiesc la periferia singurătăţii, chiar dacă nu existau semne de circulaţie.  Degeaba recitam versuri din poeţii materialişti, ascultam la radio informaţii despre cum poţi merge pe întuneric fără busolă dreptul meu de a fi frivol din cînd în cînd îmi lipsea. 
Pe una din străduţele acelea înguste  am cunoscut o tînără care încerca să îndrepte tulpina  unui trandafir căţărat pe cutia poştală. După cît era de emoţionat trandafirul şi după modul cum îl ţinea aplecat spre ea să nu i să vadă timiditatea cred că nu votase pînă atunci, decît de cîteva ori.

În vremuri de ticăloșie extremă ca acum vîrsta oamenilor nu se mai măsoară în ani, ci în numărul de prezenţe la vot. Deşi ştim că după alegeri speranţele ne sînt violate aşteptăm totuşi ca vremea lipitorilor să treacă sau să îşi micşoreze ventuzele. Ca niște soldați trimiși să luptăm cu fantomele iadului, numărăm zilele rămase pînă la noul scrutin electoral. 
După ce votezi prima oară poţi produce erori fără să fii pedepsit şi sufletul îţi devine mai încăpător că poţi păstra în el lemne de foc pentru iarnă. De aici înainte toate lucrurile devin mature. Nu mai umblăm dezbrăcaţi în faţa steagului naţional, nu mai privim indiferenţi cum nişte golani ne bagă sărăcia prin gaura cheii. 
Pentru că trecuse postul se rupsese sigiliul zîmbetelor. Se renunţase şi la braconajul sentimentelor. După o perioadă de timp am închiriat la un hotel o cameră ce avea în ofertă nopţii foarte lungi. Era atît sfioasă că lăsa cu spatele urme pe cearşaf. Aventura buzelor ei mă purta prin toate insulele exotice ale lumii. Avea îmbrăţişări perfecte asemenea unor cercuri de mătase. Dacă rîdea perdelele făceau valuri uşoare.


După cîţiva ani  am revăzut-o lîngă un magazin ce vindea cărţi despre îmbătrînire. Participase de mai multe ori la vot. Se schimbase mult. Trupul ei parcă fusese judecat de toate tribunalele iubirii din lume şi martorii păreau să fi fost necruţătorii. Îi lăsase rănile la vedere. Părea ţipătul unei zile obosite. Era aşa de indiferentă cu ea, încît avusese curaj să îşi scoată cearcănele la cumpărături, Asemenea unei paciente prăbuşită în propria-i lipsă de cochetărie puteai să-i spargi pietre pe inimă că nu mai simţea nimic. Aş compara-o cu un act administrativ care altă dată îi unea simţurile în acelaşi regat, iar acum devenise o piesa arheologică de atestare a unui pustiu. 
Ce efecte secundare poate avea votul asupra oamenilor! Zăcămintele ei  de frumuseţe au fost secătuite. Cineva îi scrisese un tratat de barbarie în celule şi devenise un hangar imens de amintiri. Ştiam că prin vot poate fi schimbat consiliul de administraţie al presimţirilor, primarul oaşului sau culoarea din călimară cu cerneală. Prin vot se poate reconfigura orarul iubirii, ordinea săruturilor, dar nu credeam că poate îmbolnăvi viitorul de reumatism. Doamna aceasta pe care o cunoscusem cu multă vreme în urmă era ca  ţară mea, din ce trecea prin mai multe  procese de votare  devenea tot mai dărăpănată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu