miercuri, 15 ianuarie 2014

Dragostea este o eroare a inimii pe care încercăm să o corectăm cu săruturi şi fantezii


Dragostea nu-i un lucru atît de uşor pe cît pare unora mai ales celor care umblă pe străzi într-o ţinută lejeră, crezînd că numai cine nu vrea, nu este fericit. 

În urmă cu un an eram atît de îndrăgostit, încît aşteptînd o doamnă în faţa Gării de Nord a sărit limba ceasului de pe faţada principală a gării şi a rănit un mecanic de locomotivă. Era  tocmai instrumentul ce indica trecătorilor cît mai au de trăit. 


Un coleg de-al meu ce făcea curat  în grajdurile unde parlamentarii îşi ţineau cuvintele, de cîte ori făcea dragoste îşi punea ochelarii de vedere ca şi cînd s-ar fi apucat de citit vreo informaţie în inima ei sau să-i verifice îndelung gura şi să observe dacă după o asemenea plăcere umană îi dipar greşelile gramaticale de pe buze. 
În ziua în care am descoperit că niciodată realitatea nu-i pe placul celor de la putere, m-am deplasam liniştit pe strada unde îşi au sediul  cele mai multe partide, încercînd să inventez noi înjurături, folosind cuvinte îmbrăcate în costume populare ce exprimă cel mai bine folclorul românesc dirijat. 


În faţa mea două ţigănci ce aveau nişte mişcări în şolduri pe care nu le trăisem niciodată pe fustele cărora erau jertfiţi zeci de maci, sînt oprite  de doi poliţişti de la poliţia locală, foşti paznici în fabricile comuniste.  Din cauza lipsei de activitate opreau trecători fără un algoritm matematic descoperit de vreun savant, exact cum se procedează în efectuarea sondajelor de opinie. 
Actele, vă rog, zice unul dintre ei, adresîndu-se celor două ţigănci. N-avem acte barosane, le-am lăsat la căruţă să nu ni le fure cineva şi să se împrumute la bănci în numele nostru. Cum nu aveţi nici un act, ridică vocea poliţistul. Nu avem barosane decît actul sexual la noi . Dă-l încoace imediat, comentă poliţistul  ca un funcţionar superior să îl audă cei din jur. 


Din această cauză spun că iubirea nu-i un lucru uşor mai ales noaptea cînd trupurile nu se recunosc şi trebuie să spui o parolă. Mai ales cînd tu ca bărbat, nu vezi pe harta iubirii drumul ce urcă spre sufletul ei. În unele cazuri neamul omenesc respectă dragostea şi interzice pe parcursul procedurii de apropiere să tuşeşti să cînţi, să întrebuinţezi cuvinte nefolositoare într-un spaţiu atît de restrîns. Iubirea este un amestec de lumini şi umbre, de vinovaţi şi victime.Unii vorbesc despre iubire ca despre privighetori, ştiind ei cu certitudine că sînt iebivore. Cîntă  melodii muncitoreşti şi la micul dejun  consumă parizer. 

Zi de zi, de cîteva milenii încoace ni se pare că dragostea este o eroare mondială a inimii pe care căutăm să o întreptăm cu săruturi, mîngîieri şi fantezii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu