vineri, 6 decembrie 2013

Răul este o stare expansionistă a materiei ce cucereşte sufletele celor din jurul nostru

Cînd l-am văzut prima oară pe Președintele Băsescu, primul gînd a fost să-l compar cu un cuirasat. Deplasamentul proiectat era de şapte milioane de tone. Avea o rază de acţiune teoretică lungă pentru a executa misiuni de apărare a bunăstării poporului. Armament, zece tunuri cu calibru de treisuteoptzeci de milimetri, blindajul de treisutedouăzeci de milimetri, cîteva mitraliere cu trăgători de elită Stolojan, Blaga, dar şi cîteva blonde ce improvizase din fustele lor steagul partidului. Se deplasa spre inima poporului cu patruzecişicinci de noduri. Pe lîngă sistemul anti-torpilă, tunuri grupate în organizaţii judeţene avea la bord şi cîteva mii de ţepe în care, spunea preşedintele, avea să-i tragă pe furăcioşi.

Nu am văzut pe nimeni tras în ţeapă în piaţa universităţii, nu am auzit decît poveşti deplorabile venite din taberele de oportunişti. O perioadă scurtă părea că ne-am eliberat de sărăcie. Pe feţele noastre nu se mai distingeau petele deprimării, ne construisem cu toţi mici idealuri. Era domnia lui Tăriceanu, semn că premierul cunoştea bine secreţiile necazurilor, retorica durerii, modul cum se poate captura un destin decent. A durat puțin această primăvară. Preşedintele  a ţinut cu tot dinadinsul să ne fure idealurile din şifoniere. A trimis pe urmele noastre mercenarii deznădejdii care au speriat și umbra catedralei catolice. Pe străzi nu vedeai decît parastase şi lacrimi. Imperturbabil omul care trebuia să protejeze poporul său şi nu dezmăţul financiar al miniştrilor ne-a anunţat că performanţele noastre în domeniul muncii sînt neîndestulătoare, chiar au o contagiune ce nu mai poate fi ameliorată. Nu sîntem făcuţi, noi românii, să creăm plusvaloare. 

După cum privea preşedintele  norodul prin camerele de luat vederi îţi lăsa impresia că e un străin duşmănos pus în fruntea ţării.Şi ca un stăpîn neîndurător al salariilor noastre  a dat dispoziţie să fie ghilotinate. Speranţele multora au fost retrase din circulație. Ne-a înjumătăţit veniturile și idealurile. Prin cartiere salariaţii au devenit partizani ce se retrăgeau din faţa sărăciei cu familii cu tot și se ascundeau prin sate. În timpul acesta prietenii președintelui purtau haine de gală, petrecerile şi dezmăţul aveau dimensiuni apocaliptice. Secolul douăzecişiunu era încă la început, se putea fura orice pînă să înţeleagă oamenii că li se diminuiază orizontul. Cuirasatul a început să ruginească. Din sala maşinilor se auzea cum cazanele cu abur explodau unul cîte unul. Elicea s-a rupt, echipamentele de bruiaj electronic sînt acum pe post de bar de noapte. 

Puternicul vas de război a ajuns jalnic. Avioanele de luptă care îl însoţeau au aterizat pe aeroporturi inamice. Ţepele au putrezit; erau dintr-un lemn de esenţă moale. A mai rămas din el o bărcuţă mică fără colaci de salvare, fără hidrofoane pentru detecţia torpilelor. Românii suflă din ce în ce mai tare în pînzele lui jerpelite, vor să-l scoată din apele teritoriale ale patriei în care au murit toţi peştii.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu