miercuri, 4 decembrie 2013

Cînd ai responsabilitatea de a stabili orarul ninsorilor te gîndeşti că graniţele iubirii nu mai pot fi găsite sub zăpadă

Fac parte din comisia de aprobare a ninsorilor. Am dat drumul colindelor pe străzi, am spălat vîntul cu săpun, textele deochiate le-am ascuns în cufărul cu menghine, cătuşe şi fotografii cu actriţele ieşite la pensie. Ca să stabilesc un orar ştiinţific cum au guvernele pentru tînguiri, m-am gîndit că nu ar fi rău să-mi consult copilăria. Ea era înnebuintă după zăpadă. În timp ce tata stătea mai mult pe la bodegă eu luam cîte un bulgăre de zăpadă și căutam pe el locul natal ca pe o planetă, îi analizam meridiamnele pînă ce deveneau lichide. Neaua de atunci nu îmi ţinea minte paşii și  avea gustul timpului cînd o puneam pe limbă. 

Am făcut tot efortul să găsesc ce a mai rămase din copilăria mea. Am întrebat un arheolog ce făcuse cîteva ture de whiski, crezînd că s-o fi ascuns în vreo carieră auriferă, am scotocit printre cuiburile de vrăbii pe unde îşi petrecea timpul: Vreau să vă spun că avea puterea să-i sufle lui Dumnezeu pentru că multe din dorințe se transformau în realitate. Muncitorii de la fabrica de sănii nu ştiau nimic despre copilăria mea, parcă se pierduse între stele.Participasem de multe ori la examenul foarte dificil pentru postul de om de zăpadă şi ştiam cît de mult trebuie să visezi ca să înceapă să ningă. 

Eram îngrijorat pentru că dacă nu stabileam o foaie de parcurs clară  a venirii  zăpezilor. Guvernul putea fi prins în nămeţi şi nu ar mai fi avut cine să dea ordonanţe de urgenţă în locul lui., căprioarelor nu puteam să le pun şenile pentru că erau prea sperioase. În locul păsărilor nu puteam să numesc pe altcineva să salveze cerul terorizat de nişte nori de provenienţă străină, folclorului i-ar fi îngheţat izvoarele şi nu aş mai fi avut cu ce să îmbrac cuvintele în costume populare. Categoric, parlamentarii cu zăpadă în gură nu ar mai putea vota legi calde pentru concetăţenii mei. 

Doamna căreia tocmai i-am citit în celule manifestul iubirii poate vrea să se ducă să se aprovizioneze cu dragoste şi dacă străzile din cartier sînt înzăpezite rămîne fară zîmbete toată iarna. Dacă vrea să tricoteze fumul de la hornuri să-mi facă mie haine de seară şi nu vede cărarea către steua polară pe care o are ca model, costumul meu va fi ieşi ca o husă  mototolită. Pentru că viscolele nu sînt trecute pe hărţile rutiere poliţiştii vor fluiera păsările cerului  intersecţiile, devenind decor pentru filmele de aventuri. Nu vom mai avea graniţe şi nu vom şti pe unde să plecăm din noi sau în ce tren să ne urcăm să ne salveze de nevroze. Nu vom şti cînd să ne întemeiem un imperiu de vise ca să nu ne pierdem echilibru că aripile ne cresc foarte greu din cauza sărăciei. Ideile vor deveni casante şi mersul umanităţii va fi în pericol.

Pînă la urmă comisia de aprobare a ninsorilor a stabilit un orar. Cînd oamenii încărunţesc şi tulbură aerul nu va ninge să nu se creadă că cineva din ceruri face vreo ironie, ci numai cînd ei vor avea nevoie de un certificat de absolvire pentru a putea intra în uitare cu drepturi depline.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu