miercuri, 18 decembrie 2013

Ca această lume să miroasă frumos nu funcționez decît cu petale de trandafiri

Dacă treceţi pe lîngă mine, vă asigur că nu-i nici o primejdie, nu sînt membru al nici unui partid ca să vă fac să roşiţi. În afara faptului că mi-am ignifugat ideile să nu se aprindă cînd mă apropii de vreo doamnă care umblă cu lampa aprinsă printre metafore sînt un om normal. Cea mai mare mare parte din timp o pierd  cercetînd îndemînarea cu care anumiţi indivizi reuşesc să ne bage gerul siberian în case prin gaura cheii. Fac eforturi eroice ca prezentul să nu fie plin de asprime. Guvernul ne servește un fel de adevăr care este asemenea unui  aperitiv la un festin ce nu va veni niciodată. Regimul politic ne strangulează viitorul cu înfricoşătoare asfinţituri de parcă viaţă ar fi o bursă ce nu ştie, decît să scumpească produsele vitale.

Nu sînt o amenințare nici pentru acest oraș pe care vreau să îl cumpăr cu dorinți cu tot. Îmi fac revizia la celule lunar şi le pun garnituri noi săruturilor după orice folosire mai îndelungată. Ca să devin mai politicos am încălțat pantofii cu găuri în tălpi și am refăcut osatura modestiei. Pentru a părea mai isteț mă uit în cartea de identitate să văd cînd m-am maturizat pe diplin şi fac un efort supranatural să conving pe cei din jur ca de azi înainte să punem miniștrii numai eunuci. Nu iau pastile decît pentru interceptarea ultrasunetelor emise de sfîrcuri. Mîinile nu mi le mai pot odihni, decît căutînd un loc călduț între coapsele unei femei. Pentru cei bogați minciuna, inteligența, spontaneitatea reprezintă componente ale conversației.


Fac pontajul îngerilor ce-mi aranjează amintirile sub forma unor fire de iarbă ce au început să se usuce. Cînd observ că tinereţea  nu-şi mai poate ţine echilibru pe arterele mele iau atitudine şi-i spun să-şi dea jos melancoliile de pe ea şi să aibă libertate de mişcare. Chiar dacă tramvaiul cu care circulam eu între  iluzii şi dezamăgiri a deraiat şi mi-a distrus autobiografia asta nu înseamnă că sînt un individ periculos. Unii se uită curios la mine că funcţionez cu  trandafiri şi nu produc fum și revolte sociale şi că serbez lunar ziua în care am început să tropăi împotriva bogaţilor. Încerc să aduc dimineţile pe străzi sub ameninţarea unor ramuri de brad încărcate de rouă, unde de altfel este locul meu de muncă şi le spun scutierilor că trăiesc în lumi paralele, în cazarme de cocoşaţi ce ascund sărăcia în buzunare.

Am o sumedenie de probleme. Chiuveta în care plîng este defectă, nu găsesc metodele cele mai bune de a disciplina viitorul şi în zori dacă nu amestec cuvintele cu cafea toate propoziţiile care le formulez sînt deformate. Întotdeauna mi-am dorit să locuiesc la etajul patru al unui sonet unde înfrîngerile nu știu să urce cu liftul numai că primăria a refuzat  să-mi dea repartiţie pentru lipsa balconului. Citiesc cărţile despre starea universului și a patriei privind de afară înăuntru prin fereastră să nu le consum tot aerul cuvintelor să se ofilească, înțelesul să fie mai degrabă eronat, decît inexistent. Nu am cîine de companie pentru că am rezerve imense de lătrături în tocul pantofilor, dar și de teamă să nu miroasă urma lăsată de mine în trecut şi să nu-mi descopere pașii mei timizi în apropierea lui Noe care își repară arca. Cînd văd că-i circulaţie mare de sevă în copaci fac poduri peste nervurile din frunze să poată trece gîngăniile copilăriei dintr-o parte în alta. Cînd vizitez muzeul plecărilor iau toţi prietenii cu mine. E adevărat mai pun cîte o grenadă în cîte un haiku  și am curajul să aştept fiu pedepsit cu tandrețe.


Nu sînt un cetățean primejdios, chiar dacă am semnat o chitanță de mînă cu dușmanii patriei că sinceritatea nu-i slujnica unor politicieni în delir, însă imi doresc, ca un copil, lumea aceasta să miroasă frumos.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu