sâmbătă, 30 noiembrie 2013

Poporul român și-a făcut pașaport pentru Triunghiul Bermudelor

Șomajul din ultimile luni pe care îl primeam îmi provocase eczeme, îmi schimbase  mersul și am fost obligat să mă apuc de comerț. În patria noastră fabricile se evaporase una cîte una, minerii nu mai scoteau cărbune din pămînt, ci strigăte comprimate sub formă de cocs. La noi și păpușile învățase să fure. Altceva nu aş fi putut să întreprind, deși aveam pașaport pentru Triunghiul Bermudelor, dar nu voiam să-mi compromit biografia cu un asemenea mister. 

Prima oară am comercializat ghete pentru animale, gîndindu-mă că acum în economia de piaţă, ţăranii vor proteja picioarele oilor, vacilor, cailor. Pentru cai aveam la vînzare bocanci cu potcoave să aducă noroc oamenilor. Aveam pe tarabă încălţări pentru animale cu două picioare cum ar fi orătăniile, dar şi pentru animale cu patru picioare. N-am vîndut nimic, concetăţenii mei de la sate nu aveau bani să cumpere pantofi pentru ei ce să mai vorbim de vitele din ogradă.

Apoi, am încercat să vînd picături de ploaie în care pusesem două îmbrăţişări, una între două femei, alta între doi bărbaţi, învelite ecologic în foiţă de staniol. Nu a cumpărat nimeni, era să fiu amendat sub pretextul că aceste produse se comercializează numai prin magazine online. M-am reprofilat, am deschis un butic la marginea oraşului unde aveam la vînzare detergenţi pentru păsări albe, găini, gîşte,chiar lebede. Nu am reușit să fac un bănuț profit și am abandonat afacerea. Mi-au venit alte idei. Aduceam ţigări de peste hotare din tutun krasnodar le puneam filtru din bucăți de pînză decupate din cămășile de noapte pentru femei. Importam valize de păstrat sîngele pentru mersul în concediu să nu se amestece patriotismul nostru cu al străinilor. Am adus robinete de bronz pentru a fi montate pe ţevile pe unde intră noaptea în oameni să nu le producă riduri. Am mai încercat să vînd cabine telefonice pentru îndrăgostiţi să nu poată fi interceptaţi de nimeni, mîncare pentru vulturi, tacîmuri pentru nunţi care aveau gravate pe cozi texte din constituţie, decolteuri, mături de păr, periscoape pentru privit cerul cînd plouă.Nu am vîndut nimic, economia de piaţă mi s-a părut o doctrină inutilă la fel ca sutienele pentru adolescente. Sigur, capitalismul nu era şi pentru mine.

De atîta comerţ parcă organele mele interne nu mai erau la locul lor, intrase într-o disperare universală. Nu mai puteam face ordine în bătăile inimi, nu mai puteam respira, decît dacă aerul din cameră era mai întîi scumpit de moleculele unei femei. iar zîmbetele obligatoriu trebuia făcute publice. Miroseam ca și lumea aceasta ce se vinde și se cumpără, asemenea unui tratat de marketing. Pînă la urmă m-am axat pe comercializarea de gesturi pentru campaniile electorale, benzi desenate cu iluzii și înjurături provenite din grajdurile politice. Am vîndut marfă într-o lună cît să aprovizionez piese și să confecționez un aparat de produs ruşine pe care am de gînd să-l donez guvernului ce consideră că prea mult adevăr este nefast pentru viitorul nostru.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu