marți, 26 noiembrie 2013

Mi s-a luat chiar și drepul de a face un rezumat unei ore de dragoste din care cincizeci de minute mi-a luat să o conving

Cînd ajungeţi în punctul unde cei ce vin din capitală se opresc pentru dezinhibare, unde aşteaptă şi iarna la ocazie poate o ia cineva şi o duce pe Bucegi acolo locuiesc eu. Sînt un bărbat cu viitor agresiv căruia i s-au luat toate drepturile. Nu mai am voie să aprind o ţigară decît în clipa în care pleacă un mărfar din gară şi pentru că nu vreau să  fac pe plac regimului politic ce umblă cu șosete murdare le las să se fumeze singure.

Pentru că nu am avut bani să-mi cumpăr un oraş cu tramvaie şi troleibuze, cu femei frumoase și ambasade ale unor trandafiri m-am mulţumit cu unul mic şi pustiu unde singurătatea stă înghesuită pe străzi cum stau bărbaţii rînduiţi în arterele unor doamne sau în cartela telefonului mobil. Singurul fenomen ce poate fi menţionat fără să fiu vătămat este că poezia se aciuase şi ea la marginea acestui burg cenzurat de tăceri. Din cînd în cînd mai dădea spectacole la care, de altfel, venea foarte puţină lume. După cum le vedeam eu pe fereastră aceste poeme cu eşarfe negre la gît păreau mai mult elegii. Nu am văzut nici o o strofă cu cuvinte revoltate sau pline de sînge.

În numele libertăţii şi democraţiei de hîrtie creponată mi să-au confiscat toate drepturile. Îmi este frică să visez o femeie care din neglijenţa capotului i se vede un sfîrc. Dacă am cearcăne pentru că mă uit după lebedele negre ce cară nopţile dintr-o parte în alta a pămîntului mi se reproşează că transport sub ele înjurături. Toamna cînd adun frunzele sub forma unor mici piramide în care au dispărut anotimpurile ca nişte insecte visătoarele sînt acuzat că vreau să modific configuraţia continentului ca apoi să scriu un text despre apariţia de noi pămînturi.

Viaţa mea este ca o linie punctată de crezi că vorbeşte cu moartea prin alfabetul Morse şi la sfîrşitul lunii decembrie se tipăreşte o carte cu texte preluate din aceste înscrisuri care este lansată cu mare fast. Sînt invitaţi toţi cei care nu ştiu să încarce o armă, toţi cei ce menţionează în testament prietenia ca pe o avere, Platon, Heidegger. Cei ca Napoleon sau Mihai Viteazul care au avut ca principali colaboratori caii primesc invitații și pentru animale. Legionari, comuniști și mare parte din clasa muncitoare care și ea în timpul liber scrie manifeste sînt oaspeți și la finele deceniilor. Numai că nu se prezintă nimeni. Știu că nu mai am nici dreptul de a mă întîlni cu cineva care este absent. Democrația are o măsură pentru toate. Ca să schimb steagul de pe primărie întîi schimb hampa, după două săptămîni atașez drapelul și după alte paisprezece zile suflu în el să fluture. Mi s-a luat chiar și drepul de a face un rezumat unei ore de dragoste din care cincizeci de minute mi-a luat să o conving.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu