joi, 7 noiembrie 2013

Mi-am făcut datoria și am fost mereu disponibil pentru hrana rechinilor

La cafea descopăr absenţa prietenilor mei și femeilor pe care le-am iubit. Cînd duc ceaşca la gură văd că am început să îmbătrînesc de la degete. Adevărul este că le-am şi folosit mult la mîngîiat şi pipăit. Pot spune însă că mi-am făcut datoria. Nu m-aţi văzut în piaţa publică vînzînd suveranitatea patriei, nu am fost un tip fericit, nu am cărat ovule românești cu vaporul pe celelalte continente. Chiar dacă ideile mele pline de fantezii sar ca floricelele de porumb nu m-aţi văzut niciodată că de dorul unei femei mi-am modificat scrisul sau mi-am înjumătăţit semnătura. De cîte ori îmi amintesc de gustul cărnii lor mă retrag într-o carte poştală şi o dau unei păsări să mi-o ducă la destinaţie de cînd poşta a fost furată timbru cu timbru. Nici cuvintele mele nu mai ajung nicăieri pentru că nu mai am cu ce să le timbrez.

Mi-am făcut datoria pe lumea aceasta, din cauza iubirii mi s-au îngălbenit degetele ca şi cînd aş fi fumat numai ţigări fără filtru, am lăsat rîurile albastre să circule prin ochii mei, ţării i-am interzis să umble în maşini scumpe cu fel de fel de străini şi poporul desculţ să se ţină după ea căutînd drumul cu lumînări aprinse.Vîntului i-am confecţionat un şezlong să aibă unde se odihni după ce ridică prin cartier fustele femeilor să vadă dacă sînt tivite cu aţă de cusut inimi. Am stat cu capul plecat şi pălăria în mînă cînd am observat că se apropie întunericul peste concetăţenii mei. Dacă am văzut un coleg de serviciu mort l-am înviat imediat, i-am spus că guvernul măreşte salariu minim pe economie și îi va  permite să cumpere  o cutie de chibrituri cu care să dea foc singurătăţii. Am încercat să găsesc o unitate de măsură pentru fericire însă în afară de îndrăzneala unor trandafiri de a se desface cînd femeile îşi distanţează genunchii nu am putut descoperi. Căutînd urmele de lumină lăsate de trupurile femeilor în suflet am descoperit că eu am vîrsta arterelor doamnelor cu care fac dragoste.

Îmi place să cred că m-am achitat de toate sarcinile. Cînd răsuflarea unei tinere a aburit geamul din camera erotică nu l-am mai şters niciodată. Unele dintre cuvinte, văzînd cît de mult le-am slujit şi cum le-am folosit ca pe cele mai moderne arme ca să apăr graniţele patriei, îmi sărută mîinile înainte de culcare şi a doua zi cînd dau mîna cu oamenii politici ştiu care sînt ticăloşi și care sînt cumsecade. Destinul meu a fost de aşa natură că de la naştere a fost infectat cu un microb adus de o adiere stelară şi nu am avut parte de multe bucurii și satisfacțiii. Nici nu am rostit înjurături de-asupra apelor că le ţine minte secole de-a rîndul. Am sta departe de gările anonime, nu am mai dat certificate de naștere fulgilor de zăpadă.  Mi-am făcut datoria și am fost mereu disponibil pentru hrana rechinilor.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu