sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Iertați-mă că pe aici nu se vede Dumnezeu și nu pot muta toate ambasadele pe strada unde visez cel mai mult

Ar fi reconfortant să fac baie în mare alături de un erou ca trăsăturile și gesturile mele să se apropie de ale lui pentru că apa în afară de a produce inundații are forța de a ne dilua moleculele și a le face să semene cu cei de lîngă noi. La școală, așezată aproape de un lac, eram prieten cu toți care nu înțelegeau nimic din matematică, știau să călărească și încercau să spargă luna cu praștia. Aveau aceleași defecte ca mine. Îmi place apa, este asemeni ca o femeie frumoasă, cu cît este mai adîncă este mai misterioasă și inoți mai ușor în ea. Te strînge uniform pînă te îndoiești de tine.Cred că se moare mult mai igienic și mai ușor în ea.

Ca să demonstrez că mă îndoiesc de tot ce este terestru am stat odată două săptămîni în cada plină de apă să văd dacă îmi iese oboseala din trup și urmele lăsate de cîteva tinere în inimă. Altă dată am stat zece zile în cel mai înalt copac din cartier, făcînd pe secretarul particular al frunzelor să văd dacă îmi crește aripi. Am mîngîiat sînii unei statui  pe ploaie, pe ninsoare să văd dacă se excită, mi-am făcut găuri în pantofi cu bormașina  să simt mai bine drumul acesta ce mă duce către moarte cu o seninătate de autostradă. Înregistrez tot ce vorbesc în somn femeile cu care fac dragoste ca să le pot spune de dimineață numele amanților pe care i-au uitat în clipa în care și-au trecut mîna prin păr. Vor să fie modeste, dar nici nu își doresc să devină obiecte de lux în memoria lor. 

 Pun la îndoială tot ce este pămîntesc în afară de moarte și cărțile cu poeme ce seamănă cu nisipul, nu au nici început nici sfîrșit.  Iau notă de sălbăticia cu care sufletul se îndreaptă spre stele, așteptînd cu cardul în mînă în fața băncii zile întregi poate este vreo eclipsă de soare și se încarcă cu bani cum mă încarc eu cu emoții cînd ea stă goală în fața mea. Caut formula potrivită agresivității ca să o aplic  simțurilor doamnelor pentru a pune lumina în mișcare. Îi fac program de știri ierburilor ca să fiu la curent cu ce mai fac prietenii mei sub pîmănt. Toate cartierele orașului au devenit suburbii ale așteptării și eu încerc să fiu mai bun, umblînd din anotimp în anotimp, încercînd să rezist asemenea combatanților din Afaganistan

Am cerut unei televiziuni să vină să filmeze un documentar despre dragoste în arterele mele și m-a refuzat spunîd că dacă nu sînt membru niciunui partid tornadele din sîngele meu au origini străine. Voiam să mă fac cunoscut să se vadă că nu sînt melancolic din cauza capitalismului, că țara are și fii pe care îi merită care încep să îmbătrînească de la degete care omoară cu cuvintele păduchii devoratori. Acest regim politic nu are nici un farmec, au confundat echinocțiu de toamnă cu jumătățile bătătorite ale unei prostituate și de atunci îi negociază fiabilitatea. Sînt un tip ce țin pumnii strînși în buzunare alători de două privighetori, mă hrănesc cu trandafiri, miros a coală albă de  hîrtie. Am un jurnal plin de înjurături pe care le folosesc zilnic pînă cînd aceasta se vor transformă în revoltă. În acest mod pun eu la îndoială tot ce se înrudește cu țărîna.

Iertați-mă că pe aici nu se vede Dumnezeu și nu pot muta toate ambasadele pe strada unde visez eu cel mai mult să vadă și străinii cum se coagulează suferințele sub forma unor borne kilometrice. Îngăduiți-mi să nu mai las pe nimeni să stea la coadă la inocență. În țara mea toată lumea fuge de fericire ca de o boală. Îngăduiți-mi să răsfoiesc viitorul să văd dacă soarele este la fel de fricos.  Capul îmi este o planetă unde universul se dilată și nimeni nu are curajul să adere la succesul meu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu