vineri, 8 noiembrie 2013

De ce m-aș apuca de tristețe dacă lumea aceasta renunță atît de ușor la noi?

De ce m-aş apuca de tristeţe, de false credinţe dacă sîntem obligați să abandonăm această lume. De ce aș începe să reclam fel de fel de hoţii, vuietul mării, regimurile politice care nu sînt prea romantice  cînd pentru atît de puţin sîntem obligaţi să părăsim această lume. Cînd am făcut primul protest împotriva zăpezii care a arestat ploaia și s-a așternut  în sufletele oamenilor, poliția m-a luat drept martor să îi spun eu cine a răcit-o atît de mult de este așa de franjurată. De ce să fiu eu un capricios şi să spun că  fata aceea s-a rătăcit  pe străzile înguste cu bordeluri că nu a avut găuri făcute în pantofi să simtă drumul ce duce spre înalta societate. După ce mori nu o să zică nimeni că defectele tale au fost perfecte, că erorile pe care le-ai  făcut au fost în beneficiul patriei sau că disfuncţiile glandelor papilare te-au determinat să dai divorţ pentru că femeia din care ai gustat ţi s-a părut amară.

De ce m-aş apuca să-mi critic siluieta? Dacă vreau să slăbesc două săptămîni la rînd visez numai inundaţii și nici nu  mai mă recunoşti cît de elegant devin. De ce să fac pe fericitul cînd ştiu că s-a hotărît în consiliul local ca pentru fiecare locuitor al oraşului să se pună deoparte cîte o coală  A4 pentru a putea întocmi certificate de deces. S-a decis în această penurie de hîrtie să nu se mai importe decît cerneala. Am un caracter şi o trusă de gesturi proprie unuia care în împrejurări meteorologice specifice cartierului meu, pornirea spre lumea cealaltă este o maladie în ordinea lucrurilor ce nu poate fi stopată nici dacă îi arăţi carnetul de partid emis de cei aflaţi la putere. Am constatat că nici dragostea și nici pinii de pe faleză nu te ajută să descoperi cheia de la uşa care te duce în paradis.

Fac exerciții să mă obișnuiesc cu ideea că într-o zi nu voi mai avea trup.Caut să îmi imaginez cum o fi după ce mor și soţul unei doamne să mă găsească în patul ei fără corp. Vă daţi seama că fără mîini și picioare nici nu te poţi emoţiona, nu te poţi excita, nu ştiu dacă poţi pipăi măcar. Fără epidermă nici sentimentele nu stau în tine ca să nu mai spun de cuvinte că ele sînt obişnuite să doarmă numai unde lumina are forma unei guri. Cînd nu ai trupul complet nu te poţi scuza, nu poţi fi arogant, nu poţi găsi calea celor sinceri. Este  foarte greu să găseşti uşa de intrare într-o femeie şi să îi organizezi partea demografică din interior pe suburbii și cartiere. De cîte ori am fost pînă acum în vizită la o femeie am avut credinţa că muncesc pentru fericirea colectivă a oraşului meu și pentru a mai economisi din efortul energetic al altora. Cîteodată am inima mai grea ca un geamantan de cărți, dar tot nu vreau să mă apuc de regrete și singurătate. Am timp pentru așa ceva. Cînd nu voi mai avea destul sînge în artere aș putea  să tac și să vorbească ierburile, ce îmi vor crește pe piept, în numele meu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu