luni, 11 noiembrie 2013

Dacă aş îndrăzni să îi fac reclamă luminii exponatatele trupului ei le-aș prezenta lumii în muzeul metaforelor

Ea se dezbracă atît de eficient că mi se pare cartierul meu că este centrul omenirii şi toate numerele de telefon din agendă a celorlalte femei se şterg singure. Primăvara nu îmi răsfoieşte aşa de apăsat simţurile cum procedează ea cînd în vîrful picioarelor, ceremonios îşi dă bluza jos ca pe un succes ce l-a avut în faţa mării. Nu mai sînt familiarizat cu politeţea nici cu refuzurile, dar va trebui de azi înainte să colecţionez toate culorile de pixuri din lume ca să descriu cum îşi pune ea  pe umeraşi grijile cotidiene şi se tolăneşte în razele soarelui ce se rătăcite în pat.

Nu trebuie să mai privesc fetele goale din filme care  spun că au absolvit o facultate ca să ştie să îşi numere orgasmele cînd văd cum ea se dezbracă atît de sugestiv, îşi unge încheieturile de la şolduri şi genunchi cu cremă nivea ca să fie cît mai flexibilă și mîinile mele să o poată îndoi cît mai uşor, după cum sună normele de aplicare ale unei iubiri la prima vedere. Acum îmi dau seama că hainele sînt mai importante, decît cuvintele. Ciorapi care îi rulează ca pe doi covrigi de mătase îi lasă piciorele albe să parcheze într-o contemplaţie de lagună, îmi pun în primejdie ordinea din molecule şi atomii devin mai tari ca cei din muzica lui Vivaldi. Sutienul i-l desfac eu cu precauție cum făceam cu grenadele în Afaganistan să nu risipesc secretele și solemnitatea din el.

Cei care trag la rame în galere nu ştiu de ce se plîng atît de mult guvernelor pentru că atunci cînd fac dragoste depun acelaşi efort. Nu am auzit ca cineva să se fi pensionat sau că a contractat vreo boală profesională din această cauză ca să nu vă spun că umerii femeilor sînt atît de rotunzi că mai bine cuprinzi cu degetele o vîslă. Nici în parc nu mă mai duc, ce să caut printre băncile acelea decolorate de amintiri, pielea ei miroase mai frumos ca pe aleea cu liliac. Am renunţat şi la meseria de degustător, trupul ei are un gust asemănător nectarului pe care îl beau zei înainte de începe să exploateze pămîntenii.

Exponatele trupului ei ar face senzaţie în cel mai celebru muzeu al metaforelor. Dacă aş îndrăzni să îi fac reclamă luminii aş duce-o pe ea goală în piața publică și aș ruga-o să zîmbească.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu