sâmbătă, 16 noiembrie 2013

Cuvinte îmbrăcate în costume populare și pantofi cu girofar

Nici nu ştiu ce să trăiesc mai întîi. Sîngele îmi devine ursuz cînd vede  cît sînt cotropit de îndoială, așa cum este un muncitor devenit intelectual şi care nu ştie cum să afle care este sexul unei furnici.

Am început să colecţionez pixuri ca să pot desena regimurile politice în culori adecvate. Mă antrenez  să surîd fără erori cîte două săptămîni în cazul în care se întîmplă să mă întîlnesc cu vreo femeie care nu înțelege ce îi lipsește.

Prostul de mine mă hotărîsem să trăiesc mai întîi evenimentele politice fără să îmi dau seama că aici sînt numai bucurii incomplete și plăceri neterminate. Vîntul este mai puncual decît un parlamentar și îi reușește mai bine dispariția printre copaci și oameni.

Și acum ce să fac? I-aș recomanda patriei să nu mă mai primească acasă. Lumina devenise inutilă și în timpul unui vis era aproape să mă ratez. Norocul meu a fost că am găsit un loc liber în suflet și m-am retras aici să mă domesticesc.

Acolo am întîlnit o doamnă care traversase oceanul Atlantic că să-mi supravegheze moartea. Era atît de frumoasă că nu se putea odihni decît în pat alături de razele de soare rătăcite în drumul lor către bucătăria primăverii.

Mi-am cumpărat aici un domeniu imens aparținînd iubirii și am dat foc vechiului meu caiet de principii. Am găsit energia unui nou început.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu