duminică, 3 noiembrie 2013

Cînd i-am cerut unei privighetori să își facă autoportretul mi-a cerut să îi aduc toate notele muzicale folosite de George Enescu

Ca să aflu ce sex are o furnică o las să se urce pe mine și în funcție de locul de destinație o pot clasifica. Dacă urcă spre organele mele de reproducere îmi dau seama că este o femelă ce își caută un amant, iar dacă se oprește pe piciorul meu la umbra unui fir de păr și se apucă să scrie versuri sînt sigur că este mascul. Pentru că mi s-a rarefiat foarte mult viața că aproape văd cum oboseala din mine a ocupat tot parcul din centrul orașului sînt puțini cei care ar mai putea să-mi excite imaginația cu noutăți. Nu m-aș mira ca într-o zi să vină o mierlă să mă învețe limba franceză ca să pot să îl citesc în original pe Baudelaire. Problema aceasta îmi ridică mari dileme zoologice și literare. Sînt  pe punctul de a face din mierlă o obsesie ca și despre privighetori și alte păsări. Cîntă foarte frumos, deși nu beau nimic, nu pun ciocul pe coniac. Ce sex are mierla. M-am gîndit că dacă se așează pe o limuzină sau pe frontispiciu unei bănci și începe să cînte este o femelă și dacă se așează pe o ramură și începe să-și confecționeze un nai care să țină minte suferințele lumii este un mascul. Am avut dreptate și primul concurs ”Cine confecționează cele mai seducătoare haine” am propus ca toate păsările lumii  să poarte îmbrăcăminte, femelele fuste și masculii pantaloni să le putem deosebi repertoriul.

Am probleme și cu viruşii, niciodată nu am știut ce sex au însă medicul de familie de fiecare dată are grijă să îmi spună că dacă m-a infectat un virus feminin boala va fi lungă și grea, iar dacă pielea mi se face ca o hîrtie creponată este un virus bărbătesc cu defecțiuni de comportament și care mă va parăsi mult mai repede. Să propun și pentru ei o garderobă nu-mi era prea greu, dar unde să găsesc ace de cusut atît de mici să le fac virușilor hăinuțe să-i recunosc de la distanță și să hotărăsc eu cine să mă îmbolnăvească. Și toamna mi-a dat bătăi de cap. Nu cred ce se spune despre toamnă, că este o doamnă ce se fardează cu must și vinde în piețele publice zborul rămas în cuiburi după ce păsările au plecat să-și încălzească cîntecele la soare. Se spune că este foarte harnică, se urcă pe scări înalte confecționate din iluzii pînă în vîrful copacilor să elibereze frunzele după ce lumina a decretat legea marțială pe teritoriul țării și ele au fost grațiate. Nu am văzut-o niciodată însoțită de cineva în afară de vînt și frig nici cînd își organizează șantierele pentru demolat. Sînt tentat să cred că toamna este o văduvă care are o concentrație de singurătate în sînge mortală ce nu suportă lîngă ea decît moartea.

Am o întîlnire cu publicul și trebuie să le vorbesc despre sinceritate. Nu știu dacă este etic să le spun că aceasta nu poate fi măsurată decît cu ajutorul sexului. Nu știu dacă să mă duc îmbrăcat sau dezbrăcat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu