joi, 21 noiembrie 2013

Am dat o probă de inadaptabilitate și melancolie și m-am clasat pe primul loc

Ca să ţin minte femeile care mi-au traversat inima le-am pus plăcuţe de înmatriculare ca la maşinile de lux cu litere de la numele meu. Am  rămas cu boala clasei muncitoare de a da cîte un CNP fiecărui fulg de zăpadă ca în situația în care este prins că se topește pe țărmul mării și îi crește nivelul apei și ni se inundă visele să fie amendat. Nu pot accepta ca tot ce aparține poporului să nu fie inventariat, îndosariat, capsat și păstrat sub lacăt să nu se fure. Biblioraftele din biblioteca mea sînt pline de hărți din vremea cînd am vrut să traversez Atlanticul să pot privi ploaia în libertate.Nenorocul meu a fost că nu am găsit un port din care să plec. Pereții casei mele sînt pline cu tablouri unde se găsesc înrămate toate erorile pe care le-am făcut de-a lungul vremii.

Am făcut turul Europei pe roți din capace de sticle de bere și la întoarcere ca să văd cît mult m-am depărtat de mine însumi mi-am montat oglinzi imense în camera în care joc rolul unui aragaz ce funcționează cu sentimente pentru a încălzi cuvintele. În această călătorie am învățat că dacă găsesc un om căzut la pămînt în fața guvernului și trebuie să contat că este mort nu îi mai pun o oglindă la gură să văd dacă se aburește, nu, îi introduc o țigară aprinsă între buze și dacă cumva nu iese fum îl trimit  la consiliul de înviere. Fumul de țigară este tratatul unde se scrie  antologia necazurilor în această țară. Eram foarte aproape să fiu considerat de fisc un evaniozist pentru că am procurat prea multe aparate de sudat strigătele de durere ce se aud acum în piețele publice. Să fim serioși, nu o să ne vindecăm de boala de a face lucrurile prost în loc să gîndim inteligent și să nu le mai facem.

Ce complicată este salvarea unei națiuni și cît de greu îmi este mie să deratizez textele pentru că nu știi cînd veacul se răstoarnă și vremurile vechi se întorc înapoi mult mai lipsite de scrupule. Am observat că sarea nu se mai bronzează și se termină în acelați timp cu banii publici. Din cauza emisiunilor de televiziune care au parvenit în otrăvuri ciupercile cresc numai pe întuneric și nu mai îmi plac, nici dacă ar fi pregătite de împărăteasa fineții. Am remarcat că o mare parte din bucurii îmi lipsesc, la parastasul ruinelor fabricilor de speranțe nu am fost chemat ca să nu își piardă din însemnătate înjurăturile clasei muncitoare.Moștenirea este o obligație neplătită. Am dat o probă de inadaptabilitate și melancolie și m-am clasat pe primul loc în această patrie.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu