sâmbătă, 12 octombrie 2013

Pentru mine a face dragoste în orice anotimp și la orice oră este ca și cînd aș satisface serviciul militar

Am o pereche de aripi de rezervă în dulapul unde mai țin și cîteva fire de iarbă cu care să spînzur toamna, dar și niște aer pentru vremurile cînd guvernul o să ni-l scumpească. Am și instrucțiuni de folosire în caz că inima mea declară legea marțială în tot trupul și trebuie să-mi iau zborul spre vreo lume necucunoscută care nu are nici margini nici capitală, ci nu mai un loc unde nu contează că am fost odată oameni. În aceste vremuri nu poți avea încredere nici în intermediari dintre noi și Dumnezeu, te trezești că trebuie să stai la coadă pentru un loc în paradis și dacă nu ai aripi curate să nu fac erori, nu te primesc.

Nici nu am avut curajul să le probez, mi-a fost teamă să nu mi schimbe metabolismul și să nu mai pot să mă hrănesc decît cu trandafiri și să iau vitaminele  acelea pe care le folosesc și puțini zei ce au mai rămas uitați prin cer. Teama majoră  pe care nu o puteam accepta în ruptul capului era să nu fiu confundat cu un înger pentru că locuitorii din cartierul meu vorbeau că aceștia nu au sex și se înmulțesc prin conversații scurte. Pentru mine a face dragoste în orice anotimp și la orice oră este asemănător serviciului militar. Nu le-am folosit  pentru că îmi eram speriat să nu se obișnuiască cu moartea și într-o criză de gravitație să evadeze cu mine cu tot într-o lume unde iubirea este considerată un viciu cum sînt drogurile, iar femeile eleve indisciplinate și bărbații profesori suplinitori imorali.

Nici nu știu dacă pentru mine aripile sînt mai bune ca mîinile  blînde și moi ale unei femei care urgentează în noi sîngele și simțurile nu mai sînt timide. Dacă dau prea repede din aripi poate să se răcească pămîntul și să nu mai avem unde planta legume, nu mai avem unde să ne tăvălim, mișcare semiobligatorie pentru a declanșa amorul. Există și riscul ca cei apropiați de mine să intre în hipotermie. Nu este adevărat sub nici o formă că un bărbat și o femeie se înfrumusețează reciproc, că își aşează sentimentele unul în celălalt încît să le fie cald sau că egoismul din ei este atît de puternic încît să le distrugă rutina. Nici la cenaclu nu al luat aripile de gală, pentru că tinerii scriitori nu cunosc normele comportării civilizate și îmi smulg penele, mi le murdăresc ci pixul.

De azi înainte însă le voi purta permanent, vreau să nu mai consider viața o stîncă prăvălită în mijlocul drumului și să mă prefac că nu găsesc un spațiu prin care să trec dincolo. E atîta zbor în jurul nostru că nu jignim pe nimeni dacă îl folosim să ajungem la stele.


Un comentariu:

  1. Sa inteleg ca serviciul militar a fost un hobby pentru tine, floare la ureche cum s-ar zice. Sau dragostea este un calvar? Care-i varianta?

    RăspundețiȘtergere