vineri, 4 octombrie 2013

Nu poți fi un critic credibil cînd admiri pe cineva pînă nu îi mai îngădui întunericului să se apropie de ea

Dacă nu am ce admira într-o zi, contrazic pe toată lumea și cînd mă întorc acasă fac un ocol mare, trec pe lîngă fosta baie publică unde mi se pare aerul mai curat, pe lîngă ruinele fabricii de alifii cu care își ungeau încheieturile doamnele pentru a deveni mai tandre. În felul aceasta am ajuns să nu mai îmi placă femeile politicoase, femeile care își propun înaintea orei de dragoste să scoată cît mai multe strigăte de plăcere. Așa am ajuns la concluzia că unele secretă ovule la comandă ceea ce m-a condus la ideea că avem și un capitalism sexual.

În astfel de situații îmi cresc unghiile foarte repede, reneg toate ceasurile și mă ghidez după floarea soarelui și respir ca o plantație de canabis să nu fac astm. Nu pot trece cu vederea asemenea atentate la adresa sincerității după ce ani de zile am fabulat că dacă cineva vrea să facă un studiu despre puritatea ei atunci trebuie să se mute în brațele unei femei. Noaptea nu mai dorm ca să nu mi se deregleze tinerețea și să consider că sînii nu mai sînt o democrație a luminii, iar șoldurile nu mai reprezintă două rotunjimi furate valurilor mării. După ce am videcat cuvintele de strabism ca să-i vadă toate detaliile suculente ale trupului, după ce am renunțat la acele mistere mici de care femeile spun că le este jenă, acum să se  prefacă că inima i s-a mărit pînă la piele și din această cauză scoate cu ajutorul coardelor vocale adjective proprii unei fericiri extreme, nu mai tolerez.

Cînd mai o și aud șoptind că și-a amînat moartea pînă citește toate versurile ce urmează să le scriu sau că a primit scrisoarea trimisă de mine pe care am de gînd să o compun de-abia mîine îmi vine să fac din mersul pe jos o artă a inadaptării pămîntului de a fi măsurat, Cînd am observat că i s-au dereglat toate simțurile m-am hotărăt ca pentru tot restul după amiezii să nu mai ridic sprînceana dreaptă ca să par demn și nici să-i mai pun o șosetă de o culoare într-un picior și de altă culoare în celălalt ca să desfacă coapsele mai ușor. Poate să mă roage în genunchi, nu o să-i mai provoc inundații în interior și nici nu o să mai transpir ca un atlet olimpic al iubirii pentru a sărbători bucuria copiilor nenăscuți.

Mi-a fost jenă pînă acum să-i spun că doamnele nu trebuie să fie politicoase cînd sînt dezbrăcate și încearcă să se ascundă între versuri patriotice sau după razele de lună rătăcite în pat. Poate gusta din orișice parte a bărbatului, poate porni primăvara în cameră cu zîmbete fără să fie pedepsită că are prea multă prospețime. Poate să-și pună buzele să muncească pînă cînd prezentul nu mai are nici o intersecție. Așa mi se întîmplă mereu, pentru că sînt capabil de admirație, nu pot fi un critic credibil.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu