vineri, 18 octombrie 2013

Mulți tușesc duminica rău de tot din cauza cimitirului din apropiere

Se anunţă o nouă eră. Toată lumea este obligată să-şi înregistreze pe CD rugăciunile spuse în fiecare seară pentru a se analiza gradul de periculozitate asupra societății civile. S-a constatat în ultimul timp că rugămințile adresate lui Dumnezeu au început să se înfăptuiască şi viaţa noastră a fost invadată de fel de fel de curiozităţi. De exemplu, am fost împînziți de o serie de păduchi noi şi nu se cunoaște cu exactitate dacă au apărut pentru că soţiile au blestemat amantele să fie cotropite de asemenea parăziţi şi să se scarpine cînd fac dragoste cu bărbații lor. De la o vreme mamele se rugau să nască pruncii maturi să nu le strice configurația și undele de emisie ale sfîrcurilor în timpul alăptării și nu mai auzea nici țipenie de copil pe stradă.

Cineva se roagă ca femeile să îți piardă vechile truse de gesturi mirosind a romantism. Nu mai vor să fie ţinute pe genunchi şi să le deschei nasturii unul cîte unul. Vor să fie răsfoite,  să le legi cu comete de pat. Consideră că ovulele lor sînt planete nedescoperite ce nu pot fi învîrtite decît de un efort imens.  Își doresc să fie spălate pe picioare cu spirt ca după ce fac dragoste  să nu le crească amintiri pe corp sau să le rămînă urmele îmbrățișărilor pe epidermă. Nu mai vor raze de lună în pat unde să se tolănească lent pentru că s-au plictisit de ele, trupurile lor secretă extaz numai dacă ai în buzunare miros proaspăt de bani abia tipăriţi să le facă legănarea mai dulce. De fapt doamnele în aceste vremuri nu mai sînt împărţite în două jumătăţi egale cu acelaşi număr de molecule, acum partea de trup erotică le-a rămas mult mai mică şi s-a mărit partea care se uită în altă parte cînd face dragoste.

Nu ştiu cine s-a rugat, dar am văzut pe ulițele cartierului meu oameni care se simţeau bine cînd soarele apunea în ei şi ieşea un pic de fum ca dintr-o ţigară unde scrumul ajunsese la filtru, alţii care visau ca niște sălbatici de cădeau tencuiala după ei. Mulţi tuşeau duminica rău de tot din cauza cimitirului din apropiere, destinul le era infestat cu fel de fel de viruşi. Nu își deschideau niciodată raniţa pe care o purtau în spate cu grijă să nu le vezi prezentul zrenţuit de umilinţe, înfrîngeri și guvern. Tot oraşul bolește ca o fantomă ce nu suportă lumina. Vîntul face farse fustelor femeilor şi este din ce în ce mai nepoliticos şi mai bădăran. Rugăciunile unora  devine realitate pentru că ne lăsăm dezonorați de o trăire nesatisfăcătoare. Sînt prea banale locurile unde pudoarea mea este vizionată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu