luni, 21 octombrie 2013

Moartea se simte atît de bine în mine, cînd totul este negru în jur, că face jogging

Nu am aprins lumina,  deşi este încă întuneric în cameră, să nu o văd dezbrăcată şi să renunț să mai mă prezint la noul meu loc de muncă, punîndu-mi în pericol ca de atîtea zeci de ori cariera. Trebuia neapărat să ajung la servici la ora şapte pentru a fi uns şeful rezervelor naţionale de icre negre din cadrul ministerului agriculturii  de către ministrul de resort,instituție cu sediul în orașul meu. Urbea mea nu este pe malul unui fluviu sau al mării, dar pentru că este cunoscut din vremuri apuse ca "oraşul aurului negru" toate activitățile ce cuprindeau în denumirea lor cuvîntul "negru" erau aduse aici. Noile unităţi economice capitaliste aveau sediul lîngă Muzeul petrolului şi conform unei hotărîri a consiliului local erau obligaţi să aibă numai maşini negre, angajatele trebuia să fie negrese, clădirile erau vopsite în negru.

Mie îmi place culoarea neagră, un savant a scris un tratat de o mie de pagini depre această culoare şi undeva în prefaţă spunea că pe întuneric procesul de  îmbătrînire  este mult mai lent, se deoache mai greu, chiar şi glandele salivare secretă mai puţin, numai fermentaţia  din stomac şi senzaţia de balonare se accentuiază. În întuneric mizeria nu se vede şi nu mai avem tentația  de a o înlocui cu o altă mizerie. În beznă eşti pregătit să accepţi orice adevăr, chiar şi pe acela că iubita îţi este rudă şi făcînd dragoste cu ea ai comis un incest. Costumele de pămînt ce stau lipite de noi ca o epidermă africană  le purtăm sub hainele de fiecare zi din oraş în oraş, dintr-o ţară în alta ca pe o libertate impusă, ca pe o stare de inocenţă ascunsă, ferindu-le de lumină.

În întuneric parcă este mai mult loc între sînii unei femei ca să aşezi un trandafir fără a-l mototoli şi secretarul particular al tăcerii îmi acordă o şansa formidabilă de a-mi lua revanşa împotriva buzelor ei ce mi-au confiscat tot aerul. Este frumos, luna mă confundă cu un fluviu şi scrie pe trupul meu  mesaje misterioase care să îmi fortifice dragostea şi muşchii imaginației. În întuneric din soldat sînt general, mă pot privi numai din interior, judecătorii nu mai văd bani pentru a face nedreptatea să triumfe, credința se poate destrăbăla. Cînd nu se vede nimic ești obligat să fii modest, principiile nu mai au valoare, nu ai concurenți pentru a te întrece în fantezii, nu îl mai corectezi pe Dumnezeu, fericirea este infirmă și nu te poate părăsi. Moartea se simte atît de bine în mine, cînd totul este negru în jur, că face jogging.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu