joi, 24 octombrie 2013

În viața aceasta se plătește tot și din această cauză banii pe care îi folosesc au început să transpire


Am plătit tot timpul femeile frumoase să se îndrăgostească de mine, dar de fiecare dată s-au îndrăgostit de alţii, mai ales de cei care participă la concursul cine trăieşte mai mult și sînt cunoscătorii unor combinații cîștigătoare  la loto. Unora dintre doamne care lucrau cu mine la suptul cuvintelor, pentru a scoate lumina din ele, le-am trecut ca obligaţie de servici să mă iubească,  la sfîrşitul anului beneficiind de un spor de viaţă egal cu orele petrecute cu mine. Nu am avut nici un succes pentru că falsificau cu notarul din oraş contractul de muncă şi le vedeam pe stradă ţinînîdu-se de mînă cu alţi bărbaţi.

În prima fază am crezut că nu am vitaminele necesare în corp, deşi ştiam că şi zei iau supliminte alimentare ca să poată ţine cerul cît mai albastru. Ignorasem acest lucru, mizînd pe faptul că singurătăţile din mine se ajută între ele şi dacă au nevoie de ceva se împrumută una de la alta. Îmi era ruşine să merg la medic gîndindu-mă că este o boală netratabilă şi strădania mea de a fi îndrăgostit cu orice preţ mi se părea ca şi cînd aş vrea să mă îmbogăţesc prin orice mijloace fără ţin cont de directivele europene în domeniu. Pentru că noua societate îţi impunea să plăteşti absolut tot, am dat bani pentru a-mi resuscita funcţia imaginaţiei şi a fanteziilor, mi-am făcut un transplant la buze ca să pot tolera minciunile şi a nu riposta, am făcut chiar o plîngere la poliţia de frontieră pe care i-am rugat, bineînţeles contra cost, informîndu-i că am o bănuială că sînt confundat  cu vreun delincvent mondial.

Niciodată nu mă odihnesc lînga vreo statuie, reprezentînd o femeie culcată, pentru că mă pot trezi că îmi cere bani să se aprovizioneze cu cuvinte și lenjerie intimă. Dacă sînt invitat la întîlnire cu vreo doamnă ce stă cu ochii întotdeauna pe demnități aristocratice, mă apropii de ea cu prudență să nu mă electrocutez, încep să fluier să trezesc strămoșii din numele meu că de nu voi putea să-i ridic rochia să mă ajute și ei, nu înainte de a-i strecura în poșetă o monedă de cinci lei să-și cumpere un plic și să-mi scrie dacă se hotărăște să mă părăsească și o sticluță cu apă din mare să nu mă uite.

Plătesc peste tot, primăverii îi dau bani să intre și la mine în curte, toamnei ca să plece mai repede din sufletul meu, tăcerea o recompensez cu țigări ca să îmi întoarcă ceasul de perete. De la o femeie mă mulțumesc cu puțin; să nu fie membră a nici unui partid și să  plătească cotizația din banii mei, să nu dea cu trupul mesaje de speranțe acestei lumi deprimate că nu o mai crede nimeni, să-și facă propagandă cu simțurile pe care să le mobilizeze pînă devin agresive. Plătesc croitorul care îl rog să-mi ignifugheze costumul de haine să nu iau foc dacă văd pe stradă vreo reprezentantă a noilor tendințe în procesul de comunicare. Ne mai avînd timp să termine cuvintele doamnele intră în dialog cu trecătorii cu sînii și fesele. Plătesc să bronzez virușii să îi cunosc cînd se apropie de mine, plătesc să-mi scot certificate medicale ca moartea să vină cît mai tîrziu, prefăcîndu-mă că nu am terminat să-mi fac ordine în iluzii. În viața aceasta se plătește tot și din această cauză banii pe care îi folosesc au început să transpire.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu